| = Îmi scot pălăria, d-le Negulescu! | Gigi Burlacu [23.Jun.09 07:38] |
| Am norocul să dau, întâmplător, peste cineva care se mai referă, chiar pe scurt, la ontică. Sunt sigur că autorul, are și "încercări literare" din sfera ontologicului. Ontică-Ontologie; Heidegger le considera antitetice prin opoziția dintre concret și abstract. Fericiți cei ce se mai apleacă, chiar și uneori, asupra lor, fiind unele din cele mai captivante domenii de studiu și meditație. | |
| = Lui Gigi Burlacu - Iubitor de universalul ontic | Nicolae N.Negulescu [23.Jun.09 19:47] |
| Onorabil domn G. B., Iata ce ne spune Petre Tutea: "In lumea misterelor veracitatea este determinata de inspiratie, nu de cautare, ca-n toate stiintele." Cu alte cuvinte - rostesc eu - accesul la gratia ontologica se implineste prin desavarsire harica a transcendentului dat. E vremea, cred, sa ne cunoastem mai bine. Astept o adresa de email, spatiu in care, veti primi una dintre cartile mele. Cu fiorul smereniei, va imbratisez rezonanta spirituala. Al dvs. N.N.Negulescu. | |
| = "Ziua ontică"... | ioana matei [23.Jun.09 21:41] |
| pentru mine un fel de... absență...a nopții uitării... | |
| = Despre Calea Eterna- Ioanei Matei | Nicolae N.Negulescu [25.Jun.09 14:43] |
| Ionica draga, Ca interpretare (referitoare la descifrarea poemului, aparent usor de inteles), minitextul comentariului tau, ofera- prin continut- o ampla rezonanta filosofica. Iti admir sensibilitatea dar si cutezanta spirituala, indreptata spre talmacirea misterului ontic, admitand afirmatia lui Platon, cum ca: "filosofia este fiica Uimirii". Insa, pana la Parmenide- fondator al ontologiei-, a mai fost termenul "arche" a lui Thales- insemnand "substratul tuturor lucrurilor acel "ceva" nediferentiat de la care incepe orice generare, intrucat nimic nu se naste din nimic, iar lucrurile trebuie sa aiba, toate, o aceeasi origine". Deasemenea, sa nu uitam pe Anaximandru-elev a lui Thales- afirmand ca principiu ceea ce el numeste "Ilimitatul" sau "Infinitul" ; Anaximene- cu aerul ridicat la rang de principiu, caruia i s-a alaturat Diogene din Apollonia; Heraclit cu al sau principiu -foc- de unde principiu Logosul-foc- ca si la Cratylos; Pitagora facand din numar principiul tuturor lucrurilor, materia lucrurilor- de unde armoniile sferelor (sfera muzicala), mediile armonice ; Unul primar si precosmic al lui Empedocle- "din a carui disociere (a Unului ) purced , spre a forma cele patru elemente- foc, aer, apa, pamant sau impatrita radacina- monade care sunt tot atatea minima, monade care dau fondul numeric al elementelor materiale; Xenofan cu Unul si Multiplul; in fine Parmenide cu teza lui "este" reprezentand trasatura esentiala a lui Unu. Toti acesti antici filosofi greci, urmati si de alte genii, au contribuit prin teze si antiteze la definirea si imbogatirea "hartii" ontologice. Sunt teorii-unele chiar izvorate din fericite revelatii- dar care, nu au patruns in intregime miracolul sacru de ascundere. Iar fostul om etern, devenit damnat prin pacatul adamic, nu va reusi in plan terestru sa cuprinda tainele divine, si nici sa le re/prezinte intr-un limbaj conventional... Dar, din atat cat avem trebuie retinut ca, onticul (care se refera la existenta, deci la realitatea obiectiva, ca existenta independenta de om- din gr.on- fiinta ) raportat pitagoreic la ontologic (care se refera la esentele sau principiile ultime ale existentei tuturor lucrurilor- din gr. on- fiinta+gr.logos- principiul ultim al lumii, al existentei) revela o oglindire a armoniei cosmice ( de la gr.kosmos) unde, Unitatea - Unul- sublima in diversitate se manifesta etern, nu "absenteaza", ci ordoneaza si prin ascundere in sacralitate. Cu pretuire, N.N.Negulescu | |