| = ... | Silvia Bitere [17.Jun.09 10:20] |
| Poezie de zi și de noapte. Călător în timp. Aleargă. Precum un fachir își simte durerea doar când timpul va trece peste el "îmi vine să alerg desculță prin ele lăsând timpul". Un final de timp, o utopie, reînviată doar prin crezul artistic al autorului. O lume doar pentru doi, fără final. O singură poveste. Pe ea o cheamă Maria. Silvia | |
| = așteptare | Zaharia Ramona [17.Jun.09 11:40] |
| De veghe, în așteptarea unui "timp" care să curgă dintr-o altă direcție, cu debitul modificat spre o întregire. | |
| = Maria, fiecare... | Emil Iliescu [17.Jun.09 12:44] |
| Maria, fiecare dintre noi am vrut odată să spargem oglinda realității fade ce ne înconjoară. Să călcăm cu mândrie și fără prejudecată peste tot ceea ce înseamnă clipă irosită în viața noastră. În speranța că vom putea reînnoda firul unei povești trecute și așteptate seară de seară. Am fi putut dispera, dacă n-ar fi existat speranța, gândul că poate mâine vom reinventa nisipul din clepsidră, dându-i forma, culoarea și mirosul iubirii noastre... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = dacă n-ar fi existat speranța... | Maria-Gabriela Dobrescu [17.Jun.09 22:15] |
| Silvia, când numeri clipele și aștepți cu nerăbdare o zi, atunci, da, îți vine să o iei la fugă. Ai intuit bine. Ramona, ai înțeles perfect. Stau de veghe. Poate reușesc să adun apele. Domnule Emil, mă uimiți din nou. Aseară mă gândeam cum să reinventez nisipul din clepsidră. Vă mulțumesc pentru lectură și semne. Cu prietenie, Maria | |