| = In concretul materiei creste o poezie | florian abel [11.Jun.09 13:26] |
| O incheiere, o concluzie, de fapt o revelatie care m-a infiorat la propriu si mi-a zburlit aripile la impropriu. Dupa imaginea traita in eternitatea unei clipe atemporale in care se pot observa deduse toate miscarile universului dinspre punctul primordial, dar contemplat cu seninatate si pace interioara, vine acea inchidere in prezent care, paradoxal, in loc sa fie o impacare cu absolutul, o odihna in siguranta sinelui, dezvaluie spaima pierderii spatiului care nu se umple ci devine absent, un fel de a pierde nu prin infrangere, ci prin absenta luptei. Poate respiratia ce creste in spatiul absent se vrea a fi viata. Dar pe mine ma inspaimanta. Exceptionala poezie, va felicit. Cu stima F. | |
| = Daca dorim... gasim o respiratie. | Vali Nițu [11.Jun.09 16:14] |
| Si eu am folosit blitz in poezia mea, fara a te citi inainte. Placut, imi place sa te citesc, Val | |
| = re* florian abel... | Teodor Dume [11.Jun.09 17:14] |
| florian, trecerea ta pe aici e un prilej de bucurie pentru mine. mulțumesc mult pentru analiza pertinentă. cu aceeași stimă, teodor dume, | |
| = re* vali nițescu... | Teodor Dume [11.Jun.09 20:03] |
| mulțumesc pentru trecere și semn. să ne citim cu bine stimă, teodor dume, | |
| = în mine e mai puțin loc decât ieri | Anca Zubascu [11.Jun.09 20:04] |
| Foarte bine redată senzația asta că simplul fapt de a respira ne consumă, că viața e o ardere mocnită care obosește și, până la urmă, epuizează. Într-un asemenea context nesfârșitul nu mai există căci până și el își are marginile sale. Un poem frumos și trist. Cu stimă, AZ | |
| = re* anca zubașcu... | Teodor Dume [11.Jun.09 20:22] |
| anca, sunt onorat de trecerea ta. mulțumesc mult și te mai aștept același, teodor dume, | |