| = Un text brodat... | Emil Iliescu [04.Jun.09 22:31] |
| Un text brodat cu talent pe o rană existențială: o iubire imposibilă datorată unui destin meschin. Epicul curge firesc, sunt câteva imagini pline de profunzime, ceea ce denotă că autorul simte ceea ce așterne pe hârtie: "Primul strop căzu neștiut, ca o părere, iar dacă n-ar fi fost urmat îndeaproape de o sumedenie alții asemenea lui am fi trecut prea ușor peste efemera lui existență" sau "Expresia plină de hotărâre nu putea masca îngrijorarea și suferința ce se puteau citi pe trăsăturile lui aristocratice. În privirea dârză sclipea însă ceva curios, imposibil de definit, ca și cum complexitatea simțămintelor lui ar fi depășit-o cu mult pe-a orișicui". Este o încercare de a readuce la lumină un trup crezut pierdut, cu un efort orfic pentru a îmbuna iubirea și a o face să mai respire în tiparele ei firești. În rotirea samsarei eterne, karma celor doi îndrăgostiți poate învinge chiar și moartea! O scriitură care promite prin sinceritatea verbului. Cu prietenie, Emil Iliescu P.S - Încearcă, Teodor, să eviți expresii de genul "un corb negru, ca tăciunele" sau "un vânticel cald prinse a adia catifelat dinspre miazăzi". | |
| = hehe, fain!! | Roxana Sonea [05.Jun.09 02:09] |
| Sincer, cred ca e cel mai bun text scris de tine pana acum. Evoluezi repede. Inca sunt stangacii in exprimare, cum bine a observat si Emil mai sus. Exact la acelea ma uitam si eu si urma sa ti le semnalez. Ca un mic secret.. cred ca prozele scrise cu verbele la timpul prezent au mai multa putere, prozele la imperfect sunt mai nostalgice. Al tau e la imperfect.. dar ce poveste de dragoste frumoasa, eu recunosc ca am fost mult mai macabra privind subiectul. M-ai surprins extrem de placut, cred ca ai scos un text deasupra celui scris de mine. Are suflet. Ai stangacii in exprimare, dar exprimarea nu e totul. Esti cursiv si stii sa construiesti bine imagini si scene, antrenezi usor cititorul. La inceputul textului, cand el vine la morga, ploaia, atmosfera m-a dus la Sin City (l-ai vazut?) (film adaptat dupa comic books).. it's like.. deja-vu. Stii ce se va intampla oarecum, iti imaginezi perfect dar tot te prinde, nu te plictiseste. Deja mi-l imaginam pe Bruce Willis zburandu-si creierii, tot din dragoste (daca ai vazut filmul intelegi). Deci critica ar fi.. de slefuit limbajul. (lectura rezolva asta) Sunt multe clisee in text dar nu pot spune ca deranjeaza.. Finalul.. nu stiu, ultima propozitie... as scoate-o.. as spune lucrurile altfel, pentru ca suna extrem de patetic. Si asta e un text despre tandrete, lupta, iubire, imposibil. Ok, cliseele sunt toate acolo.. ploaia, moartea etc, dar.. "Tavi"?.. Da-i un nume mai de soi :)) Sau nu mentiona deloc. M-am intins. Bravo. :) Gata. | |
| = ... | ioana matei [05.Jun.09 02:19] |
| citesc si iar imi amintesc afirmatiile unui prieten de suflet...matematician...dusman declarat al metaforelor ce nu pot fi...decat demonstrate...el spunea cam asa...ca orice creatie literara al carei mesaj nu e clar demonstreza...ca autorul ei are o problema... | |
| = Emil Iliescu | Lesenciuc Teodor [05.Jun.09 17:03] |
| Stimate domn, Nu pot decat sa va multumesc pentru pareri si observatii. Ajuta mult. Cu respect, apreciez lectura. Voi incerca sa evit metaforele inutile, intradevar nu ajuta. Va mai astept pe la mine! | |
| = Roxana | Lesenciuc Teodor [05.Jun.09 17:03] |
| Roxana, Te asigur ca nu e cel mai bun text scris pana acum, e doar singura proza de pe aici. Am dificultati in a-mi prezenta subiectele to the world, you know... . Stangaciile sunt pentru ca nu am citit nimic de mult si in ultimii ani m-am concentrat pe scenaristica, tehnica lor e mult diferita. Imi place si mie sa scriu la prezent dar acele texte iau intotdeauna mai mult timp pentru ca trebuie sa simti si tu fiecare propozitie, sa o filtrezi prin tine si prin caracterul tau. Nu am vazut Sin City, inca. Cliseele sunt mai greu de evitat intr-o lume plina de clisee, nu imposibil, dar mai greu. Iar cu numele, primul venit - primul servit. Probabil ca erau si mai bune pe acolo, nu zic nu. Mie mi-a placut ideea gravurii de pe verighete, insemna ceva. Ce ma bucura cel mai mult e ca ti-a placut. Aveam emotii. Daca te-am surprins la fel cum ma surprind pe mine textele tale nu pot fi decat multumit. Te mai astept cu placere. | |
| = Ioana Matei | Lesenciuc Teodor [05.Jun.09 17:03] |
| Ioana Matei, Din cate inteleg se pare ca am o problema, ti-as fi recunoscator daca ai sti si care e. Imi pare rau ca nu ai gasit un oarecare mesaj in text, eu cred ca erau destule. Nu poti cere unui matematician, oricine ar fi, sa simta altceva decat cifre decat daca e, desigur, domnul Ion Barbu. Iti multumesc ca ai trecut pe aici, sper ca viitoare texte sa dovedeasca faptul ca nu prezint probleme. | |
| = nu, nici vorba...nu voiam sa spun ca ai o problema... | ioana matei [05.Jun.09 21:55] |
| insa matematica...da!... | |
| = Teodor | alexandra toma [05.Jun.09 23:31] |
| Mi-a placut modul in care ai reusit sa sugerezi si sa accentuezi golul/dezastrul interior al personajului prin elemente exterioare("Lumina soarelui dispăruse de mult", "Clădirile afumate erau mai moarte ca oricând", croncanitul prevestitor al corbului, ma duc cu gandul la ce ar trebui sa fie in sufletul lui "Tavi"). Poate nu ar strica sa ma lucrezi putin la text, pentru a corecta unele usoare stangacii(nu mai insist, s-a scris deja despre asta). Mi s-a parut interesant si dinamismul continuu, cinematografic, al prozei(se vede ca ai mana exersata in scenariu). Mult succes in continuare! | |
| = Alexandra Toma | Lesenciuc Teodor [06.Jun.09 15:24] |
| Alexandra, Ma bucur ca textul a constituit o lectura placuta. Nu ma asteptam la critici atat de blande nici din partea ta, nici din partea celorlalti. Trebuie sa sti ca dupa aproape trei ani in care nu am scris decat scenarii imi e destul de greu sa revin cu mentalitatea necesara pentru proza. Prin urmare voi reveni cu texte ceva mai vechi, sper sa-ti placa. Iti multumesc si te mai astept pe aici! | |