| = "capul mi-e plin de vantul de nord" | Dana Lucaci [02.Sep.05 09:58] |
| Poem ca o definire a senzațiilor, între sălbăticia "buruienilor" și parfumul "inimii stinse", e o stare surprinsă visceral, metaforele vin doar să încapsuleze trăiri, gândul se lasă deoparte, ca pentru a da corpului libertatea de a fi. Ca și compoziție și realizare literară, permite-mi, Mad, anumite sugestii: - aș fi început cu verusl al treilea, pentru ca desfășurarea să fie în crescendo, atenuând impactul "sângelui" - "pete pe poale" - repetiția pe-pe-po este ușor stânjenitoare și merită evitată pentru muzicalitatea versurilor, ca și mai jos, în versul patru, "de degete" - "pământul afânat" lăsat într-un vers, pentru a continua cu alt vers "al gandului prins..." - în ultimul vers curge bine și fără "de" la "cerului fara de nori" Remarc versul "capul mi-e plin de vântul de nord", ca și intensitatea expresiei și feminitatea încercată între patimă și gând. Revin în pagina ta, fiindcă există un potențial ce merită adus în lumină. Ela | |