| = pareri:) | Mușat Dana [30.Aug.05 17:13] |
| Ioana, da-mi voie sa comentez aici, la subsolul textului tau trecut la "personale". daca te supara intiativa mea, te rog sa imi spui. in primul rand, remarc o tristete profunda pe care, incercand sa o treci, te lasi atinsa de ea. Sunt prea multe ipostaze ale propriului-eu, pe care ai vrea sa le uiti si nu reusesti. apoi... Daca nu ii mai lasi pe cei trei copii sa faca ce vor, va mai exista frumos? Daca nu il mai lasi sa se uite la stele, va mai stii sa viseze? daca nu il lasi sa cante la chitara, va mai stii sa auda frumosul? daca nu il lasi sa scrie...cum va descoperii el, oare, cum sa simta? Inca ceva... "Înainte de a-și dori să privească stelele, primului copil i-am scos ochii. Înainte de a-și dori să scrie, celui de-al doilea copil i-am ascuns cărțile. Înainte de a-și dori să scrie, celui de-al treilea copil i-am tăiat degetele."-ma gandeam ca era mai bine daca spuneai ca celui de-al doilea copil i-ai rupt mainile. Continuai in maniera dura, expresiva, pe care ai imprastiat-o cu foc in celelalte doua cazuri(ceilalti doi copii). o parere personala aici: "Cel de-al doilea este atlet, aleargă mereu să câștige o cursă în care nu are concurent. "-eu nu cred ca nu ai concurenta:) Eu spun sa ii lasi sa faca ce vor ei, da drumul copiilor din tine, dar ai doar grija la mainile si mintea lor. Protejeaza-i, dar lasa-i liberi. Altfel, ei devin sclavi ai tai. tu devii un sclav al vietii, al unei frici existentiale... cu mult drag, Dana | |
| = salut :) | Ioana Veronica Epure [02.Oct.05 19:06] |
| Intr-adevar, este vorba de niste frici existentiale... vechi de cand ma stiu. Textul asta nu reprezinta decat sunetul a mai multor vise sfaramate ca niste farfurii de gresia din bucatarie. Sentimentul ala ca muncesti degeaba, ca vrei si vezi undeva la orizont ceea ce iti doresti, dar pur si simplu nu poti ajunge acolo... din motive care te depasesc. Toata lumea cere ceva de la tine, mai putin ceea ce vrei tu sa faci. Si atunci ce faci? "I`ve become comfortably numb". La asta se refera finalul. Despre chestia cu concurenta... s-a nimerit aiurea :)) De fapt am incercat sa ilustrez banalitatea in care, vrem nu vrem ajungem, printr-un sir de inutilitati. Nu are nici o semnificatie, de fapt, chiar nu cred ca nu am concurenta. Oricum, multzam de comentariu... sper ca nu am scris prea mult. Scriind textul asta am realizat ca uitasem de ce m-am apucat de scris acum mult timp... m-a facut sa imi amintesc ce bine e sa scrii despre tine... te purifica. Ioana | |