| = se inoculează în suflete | Narcisa Turony [25.Aug.05 23:52] |
| Am citit și recitit ,,personalele" tale. Arareori am rămas cu o așa senzație de viscolire într-o scriere estompată în tonalitate de poveste... ,,palpitând nălucirea de sub clopot dar neprimit în clipa de tăcere uneori iubea și atunci se rupeau lanțuri într-un ceas întunecat înfloreau neguri tremurând ca pentru așteptarea unei minuni dezlegând umbra celui care a crezut într-o umbră îi puteam auzi sângele strivindu-se"...am ales câteva versuri care mi-au plăcut într-un fel special, deși întreaga poezie, hăul palpitând, pustietatea înnoptând într-un perfect simplu obsesiv, care în mod ciudat îmi dă o stare de prezent la pândă, mi-a schițat un tot hipnotic aproape. Finalul poeziei, prinzând retrospectiv nerostul și stingerea, după atâta lumină, într-o similară, dar aparent detașată imagine a începutului, m-a făcut să spun și eu ,,păcat"!...însă atât de vizual, de viu, de răscolitor spus... | |
| = Narcisa :) | Florin Andor [01.Sep.05 18:25] |
| ... am crezut că mi s-au lungit brațele(dar cine să mi le lege?) și mi-am ținut răsuflarea, o clipă ... am văzut de multe ori lumini în ochii bolnavilor, ciudate licăriri sprijinindu-se cu degete uscate pe ziduri ... oameni cu buzele strânse dintr-un somn lung își făceau loc într-un zâmbet care deschidea uși dar nu intra nimeni ... adevărul fiecăruia se prezenta împachetat frumos în celofan, în forme care întristează ... mulțumesc frumos pentru aplecarea ta printre cuvinte, narcisa și mă iartă de răspuns întârziat ... la bună citire / veghere :) | |