| = Anana | Lucia Firefly Popescu [24.Aug.05 18:09] |
| Desculți, cu pas ușor, uităm de timp, așa vrem.. dar și reușim uneori.. Tu aici asta ai vrea, dar nu uiți, nu încă.. Șireturile... se dezleagă șireturile mereu.. Drag, Licurici. | |
| = timpul licurici... | Nuta Craciun [02.Oct.05 19:06] |
am vrea noi sa-l impiedicam uneori, sa-i legam sireturile si asa derutat confuz sa ramana vesnic pe clipele de bucurie buimac :)) si cate n-am vrea noi vizavi de timp, cand ne punem sufletul in varf de bat si pornim la drum , el poate fi povara dar si promisiune, leac tarziu dar sigur... multumesc de trecerea ta cu drag Anana | |
| = drumul se va mula pe spinarea ta.... | Lory Cristea [02.Oct.05 19:06] |
| ,,e de-ajuns să parcurgi o înserare și ea ți se va părea veșnică atât se va mula pe spinarea ta drumul încât vei crede că tu îl porți pe el`` mi-a placut toata poezia, dar strofa acesta in mod special, stii ca nu ma lansez niciodata in analize sofisticate a ceea ce-ai vrut sa spui, imi place sa cred c-ai spus asa cum imi imaginez eu :) drag - Lory | |
| = un vis... | Mușat Dana [25.Aug.05 14:48] |
| Anana, te vad visand lucrurile astea. Nu mi se par doar rod al imaginatiei tale, ci un vis, un vis ce se vrea a atinge sublimul frumusetii printr-o complexitate mirifica a cuvintelor. Placut. drag, Dana | |
| = Danutza, ingerii bucuriei mele, te saluta ! | Nuta Craciun [25.Aug.05 15:19] |
| Danutza, ma bugur ca ai atins timpul acesta, care da, e mai mult decat un vis cu ochii inchisi, ai ghicit;)) multumesc de citirea printre cuvinte drag de tine Anana | |
| = Imi cer scuze Lory... | Nuta Craciun [25.Aug.05 16:08] |
| ...ce-am facut? acum vad ca am pierdut raspunsul spre tine, iarta-ma, cred ca nu am dat Trimite... strofa citata de tine mi-a placut si mie, ma bucur ca ai remarcat-o, in rest imi place ca a ajuns la tine ideea poeziei, creata din nou de propria ta intelegere, mi se pare normal, ideal chiar acest lucru, multumesc de vizitele tale pe poezie Lory, te astept cu drag intotdeauna Anana | |
| = peste promisiunile acestei nopți | Miruna Dima [25.Aug.05 19:46] |
| Eu am rămas cu gândul la bocancii desculți de griji și la marea a cărei pleoapă se închide discret... Atâta vreme cât zmeiele vor exista și se vor înălța, sufeltele noastre mai au o coardă de vibrat. | |
| = in jurul bocancilor... | Costin Tănăsescu [25.Aug.05 22:21] |
| ai scris o poezie frumoasa, indraznesc sa spun ca are o nota originala. imaginatia te-a ajutat sa construiesti secvente interesante. personal as renunta la versul patru, cred ca este inutil, defapt dilueaza. are forta prima strofa, citeste-o o data fara el, poate imi vei da dreptate. nu pot sa nu remarc sfarsitul. cu prietenie, Costin T | |
| = raspuns Mirunei | Nuta Craciun [26.Aug.05 02:06] |
| da Miruna, sufletele noastre indiferent de cate griji poarta, tot mai pot vibra uneori, e chiar simplu: ne lepadam bocancii si mergem drept pe linia orizontului inainte... pana cand drumul ne usureaza poverile :)) multumesc, ma bucur c-ai gasit ceva de "luat" Anana | |
| = as vrea sa-mi ramana grijile-n... bocanci! :))) | Nuta Craciun [26.Aug.05 02:16] |
multumesc de aprecieri Costin, ma bucur ca-ti place ultima strofa e ceva acolo care credeam ca n-am reusit sa redau... multumesc de sugestie, da imi place si fara versul 4 , dar e acolo o imagine a bocancilor la care tin :))) mai vad... aceeasi prietenie Anana | |
| = "peste promisiunile acestei nopți" | Dana Lucaci [27.Aug.05 03:43] |
| Liric feminin, poem scris cu o anume grație a cuvintelor alese fără somptuozitate, doar acea tușă fină ce face din poem un tablou al timpurilor interioare. O călătorie dinspre linia orizontului "desculț de griji", fără să "să legi șireturile anotimpurilor", atunci când înserarea ce ți se pare "atât de veșnică" încât "se va mula pe spinarea ta drumul", spre marea care "nu se termină niciodată"... Timpuri ce se doresc a fi eterne, precum în finalul oniric al poemului: "copii singuratici îngerii înalță zmei de hârtie din visele acestei nopți" O singură precizare aș face: aș despărți în penultima strofă versurile "și cum vâslește un mal spre celălalt la umbra lui" sub forma: "și cum vâslește un mal spre celălalt/la umbra lui verde/...". Firește că este o simplă sugestie determinată de felul cum îmi transmiți atât imaginea, cât și sensul și muzicalitatea interioară. Alegerea îți aparține, desigur. :) Singuartică aproape și în aceată noapte, poemul tău mi-a lăsat un vis și un zmeu de cuvinte în zbor. | |
| = Ela, | Nuta Craciun [27.Aug.05 04:31] |
| multumesc de un comentariu atat de elaborat! spune-mi Ela, cu ce ochi privesti cand vezi dincolo de poem, sufletul celui aplecat sa scrie? :)) distingi chiar si nuantele cele mai inchise, cazute intre plecari la drum si vise de hartie... m-a bucurat mult vizita ta nocturna, te astept intotdeauna cu drag Anana | |