Comentariile membrilor:

+ Gorgona & co	Negru Vladimir [24.Aug.05 17:35]
E poezie intr-adevar... insa cu parti care se smulg din proza si scenariu... o structura mutanta de care autoarea se foloseste pentru a creiona un profil de femeie vazut experimental prin ochii unui barbat, cu atat mai greu cu cat este vorba de un pictor... titlul intriga la o prima citire insa vorba aceea tusele nu se observa decat din anumite unghiuri iar un cunoscator va trece cu mult peste simpla asternere a privirii ce se abandoneaza unei perspective eminamente estetice... aparent fara logica, un soi de puzzle care ofera lectorului posibilitatea de a recompune portretul de femeie... uneori iti pare neterminat, vesnic neterminat, alteori e perfect, neverosimil de perfect... uite ce mi-a placut in mod deosebit, ce mi-a ramas in minte... "cine ti-a muscat gura atat cat sa incapa rostirea intrebarii?"
=  Dreptul primului sosit	Andu Moldovean [24.Aug.05 17:40]
Care este (vorba lui Vanghelie :-) in cazul acesta Vladi. Marturisesc, am citit si eu textul azi dimineata, la foarte scurt timp dupa ce a fost postat si l-am si vazut la "recomandate" si mi-am zis: "Bobadile, uite ce poate sa faca doar o femeie!". Exact cum spunea si Vladi, un amalgam care pe mine m-a dus cu gandul la lungile clipe pe care probabil Ioana (ca orisice femeie frumoasa) le petrece in fata oglinzii si cu multele cutii cu farduri colorate in mana, un colaj de ganduri si sentimente placut la lectura, ingenuu si pastelat. Singurul lucru pe care il am de reprosat este ca poezia iese in pierdere in fata scenariului aici. Parerea mea. Oricum, felicitari stimabilo! Bobadil.
=  Nu	Lucian Parfene [02.Oct.05 19:06]
NU! Prea multe intrebari pentru un raspuns asa de simplu. Cine alege mantia ucigasului? unul dupa altul trec in hainele lor de parada nu-urile. Sunt ascutite ca privirea mea de acum sunt gata sa ucida e ca atunci cind ne imbratisam in asfaltul fiintei in nodul de umbra al demonul ochii tai fumega mantia miinele tale cauta intunericul ai sa cazi ai sa te ratacesti te rog ai grija la nu ai grija iubirea in mantia ei de asfalt.
=  doi din zece serpi adormiti	carmen mihaela visalon [02.Oct.05 19:06]
Sunt mult prea impresionata, de pata orange care impreuneaza femeia lui Amedeo cu pasarea lui Brancusi, ca sa pot spune ceva despre linia ce aristrocratic inconjoara pamantul intre imposibilul "da" si imposibilul "nu", nascand dincolo de forme- eternul. Si mai sunt impresionata- ca nu ai scris ca o femeie ci-asa cum ar spune le petit larousee- ca un "peintre italien de l'ecole de Paris. Son oeuvre, vouee a la figure HUMAINE, se distingue par une STYLISATION hardie de la ligne." Inleminta de Gorgona, reusesc sa trec dincolo de sevaletul oglinda, intr-o lume fantastica in care in mozaicul evei din profil se preface in scoica cu sunet de mare tantrica. Undeva in somnul pictorului danseaza dakini. Cand se va trezi te va vedea: "aseazata pe scaunul acesta in camera cu un singur perete/ gandindu-te la o intrebare". Cu siguranta va dori sa te picteze.
=  doi din zece serpi adormiti	carmen mihaela visalon [24.Aug.05 21:15]
Sunt mult prea impresionata, de pata orange care impreuneaza femeia lui Amedeo cu pasarea lui Brancusi, ca sa pot spune ceva despre linia ce aristrocratic inconjoara pamantul intre imposibilul "da" si imposibilul "nu", nascand dincolo de forme- eternul. Si mai sunt impresionata- ca nu ai scris ca o femeie ci-asa cum ar spune le petit larousee- ca un "peintre italien de l'ecole de Paris. Son oeuvre, vouee a la figure HUMAINE, se distingue par une STYLISATION hardie de la ligne." Inleminta de Gorgona, reusesc sa trec dincolo de sevaletul oglinda, intr-o lume fantastica in care in mozaicul evei din profil se preface in scoica cu sunet de mare tantrica. Undeva in somnul pictorului danseaza dakini. Cand se va trezi te va vedea: "aseazata pe scaunul acesta in camera cu un singur perete/ gandindu-te la o intrebare". Cu siguranta va dori sa te picteze.
=  Rostirea lui Jakob Bohme catre autoportretul lui din profil	Zabet Mihai [24.Aug.05 21:31]
aurora ramane neterminata lipseau vreo treizeci de file din carte cand diavolul a vrut sa ii pun capat mai tarziu cand teozoful a reinceput sa scrie a considerat inutil sa termine cartea a socotit ca e mai simplu sa scrie altele de altfel lumina limpede a zilei ii inlocuise in spirit penumbra aurorei
=  Carmen, Vladimir, Andu, Lucian, Mihai	ioana barac grigore [02.Oct.05 19:06]
ebosa aveam un manunchi de chei de la singura fereastra a unei case fara usi. una, doar, se potrivea inchiderii. in fiecare noapte o incuiam, trageam draperii groase si grele peste duhurile care muscau luna, varcolacii confuzi ai cimitirelor urbane, cu alei pietruite si statui de marmura. in fiecare noapte, gandurile lor zgariau sticla usurel si imi dadeau de ales. camera avea un singur perete, iar eu vegheam, cu spatele lipit de el, legata la ochi, pana venea dimineata. atunci, puteam dormi. "What kind of spiritual triumph it was I can neither write nor speak; it can only be compared with that where life is born in the midst of death, and is like the resurrection of the dead."
=  zic	corina dragomir [25.Aug.05 11:57]
spiritual triumph to scaffolding defeat? adopt a beard, Jeanne! i hope you can appreciate as much as I have. they vary widely in style the point of view dulled MY AGING HERMENEUTIC my face is a race cold feet may defy gravity your long neck defies a scrolling list of things to do for the prize skin of pig it is weighed down through eye-socket grapes in previous years the laughter was quelled priorities caked on her sole singular ideas set up in domino fashion deus ex machina minus the box don't feel guilty for the brush (it had evil intentions)
=  zic: animal protein	ioana barac grigore [25.Aug.05 13:17]
I know, baby. it’s about the outspoken game’s policy of l’image de l’esprit. just the one-face front-door of the back-door. nice you meat me again. omusorul ii inota in ud printre firele barbii. nu era barba-barba, dar o peruca din lana de aur furata de la ultimul portretist rapus intre doua insule. era precum profilul unui tap under-cover bolind intr-o piramida privita chioras de reflectoare in timpul concertului jar(r). cam asa…
=  ochii inlacrimati ai nemuririi	Vasile Munteanu [02.Oct.05 19:06]
langa limbile ceasului din gura femeii sarpe, ochiul deseneaza femei cu trupul sticlei de vin; din pahar se bea la pomana, de pomana daca femeia nu are buchet de mireasa; doi porumbei tulburau fumul tavernei si numai vanzatorul ambulant al zorilor din livorno stia sa pretuiasca surasul femeilor din revistele porno... un admirator de tablouri vii
=  pe-aici	Costin Tănăsescu [25.Aug.05 22:11]
nu era nevoie de comparatie aici: "cine ti-a lungit gatul, Jeanne...? ...ca pe un Ecuator prea scurt pentru o planeta umflata de poruncile zeilor ...ca pe un toiag moale inmugurit". da, strofa a treia este fiasco(parere absolut personala), restul de recomandat, intr-adevar. am devenit fan. sper sa nu ma dezamagesti in viitor. numai bine. cu prietenie, Costin T.
=  Costin	ioana barac grigore [02.Oct.05 19:06]
cred ca ai dreptate - se poate si fara comparatie. "fiasco" e un cuvant muzical. de ce-as incepe cu tine sirul dezamagirilor?
=  ochii secati ai preavazatorilor	ioana barac grigore [02.Oct.05 19:06]
am desfasurat harta comunei si am privit. apele si plajele lor fusesera oranduite ca dupa potop. asta era ordinea lor: ca dupa potop. mie mi se pareau in neoranduiala, pentru ca in comuna mea soarele se ridica mereu din ocean si se scufunda in golf. asa era regula in comuna mea din care nu plecasem niciodata. intr-o zi, am desfasurat harta comunei potopului si din ea au curs doi porumbei. amandoi cenusii. dormeau si globii le jucau sub pielea fina a pleoapelor ca intr-un mare vis. uneori tresareau si ciocurile lor se cascau se cascau. oftau parca in mainile mele, cate unul in una. vanzatorul ambulant mi-a dat la schimb un cupon pentru magazinul de covoare. acum am covor si ma pregatesc sa ma intorc.
=  dirijand aerostate	Vasile Munteanu [30.Aug.05 08:08]
se facea ca modigliani adormise cu fruntea pe blatul vinuriu al mesei si, invaluit in fumul tavernei, se viseaza posesor de covor fermecat echipat cu 8 ciucuri in Y; bifurcatiile ii dadeau dureri de cap, prin urmare, a hotarat sa vireze brusc, insa metafizica nisipurilor miscatoare l-a impiedicat sa realizeze ca in comuna lui marile trenuri ale vietii nu opresc decat postum impe-gatul de miscare,
=  Ohh, Jeanne ...	Enache Ionut Laurentiu [31.May.06 19:23]
Probabil ca cel mai frumos cadou pe care mi-l poate face cineva are legatura cu Modigliani. nu intamplator mi-ai lasat link aici, stii ca il iubesc :) Poezia este puternica, structurata in baza acestui tablou genial, expresivitatea evenimentelor din poezia ta parca forteaza imaginatia sa zburde mai ales a celor care nu cunosc opera lui Modigliani, capata insusi poemul viata doar enumerand aceste actiuni.. este recunoscuta deja confruntarea dintre Picasso si Modigliani, cel din urma neavand parte de faimosul succes al lui Picasso.. iti sugerez sa urmaresti filmul cu Andy Garcia, in rolul lui Modigliani, film cu acelasi nume, in care se prezinta intreaga rivalitate dintre cei doi si tragica poveste a pictorului.. cert este ca s-a descoperit in creatiile lui Picasso influentele lui Modigliani dupa moartea sa.. Poezia aceasta o iubesc pentru ceea ce prezinta, lasa loc de imaginabil, respira si prezinta toata dinamica din spatele picturii. dar stii deja ca mi-a placut mult poezia, de aceea iti mai las un semn al pretuirii mele,