| + același orb, adus sub scară, când să cad | Maria Prochipiuc [23.Aug.05 16:09] |
| În echilibru, piramide-s capete de cale-n asfințitul norilor hai-hui ascunși sub voal de lama zilelor, ce te măsoară-n gât de alte corzi, pe unde nu-i Ce să încerc a comenta aici la tine? Felul în care așez azi cuvintele precum și ieri și mai demult după ținerea mea de minte? Să zic că aici descopăr poetul așezat între cuvinte și jonglând cu ele, pe unele așezându-le sub lama zilei, pe altele măsurându-le sau poate că descopăr în șuierul aripilor cânteculorbit de noaptea sunetelor venite șuvoi. Cine știe poate versurile falduri e acel ceva care mă face să te simt puțin trist în cântecul acesta împiedicat. Împiedicat de cine și de ce? Poate de adâncul cerului, acolo unde frunzele devin ramuri pe care Dumnezeu ți le aruncă crengi desfrunzite de cântecele purtate sub pleoape îmbrăcând în aur alb privighetorile:x | |
| = privighetori de gand | Daniel Bratu [24.Aug.05 14:44] |
| Maria, multumesc, luminile tale din suflet si cuvinte inlocuiesc dorul de cantec, adanc privighetorile mele gasesc prilej de in-cantare, de reintors, e tema zorilor, cand mor privighetorile, cand dispare starea de vis, de inefabil, tristetea se strecoara si in ritm, e „impiedicat”, glasurile imita disparitia, se frang mimetic, ai construit in comentariu un alt poem, iti multumesc, inca o data, cu drag | |