Comentariile membrilor:

=  vremea secerisului in iubire...	Bogdan Groza [22.Aug.05 16:05]
vremea secerisului in iubire... Frumos spus. Vremea asta e atucni cand peste anotimpuri se vor despleti, haotic, primaverile insangerand nenascutele veri cu durerea lor... vremea secerisului in iubire e atunci cand varstele nu mai tin cont de ani ci de pasi, risipiti, ici colo, peste gesturi. vremea secerisului in iubire e atunci cand din impreunarea palmelor in loc de rugaciune se naste blestemul pe buzele sterpe si vremea secerisului in iubire e atunci cand intr-un infinit de septembrie se culca in spaime dorul de a trai Am incercat, Maria, sa dau o definitie a vremii secerisului in iubire pornind de la versurile tale.
=  te aștept și acum ca și atunci în pragul ușilor deschise de seară	Maria Prochipiuc [22.Aug.05 17:15]
Mă bucur că ai ales de aici ce mi-a plăcut și mie, era un vers care mă tot chinuia, de fapt am pornit de la un verset biblic și m-am tot gândit în ce context să-l folosesc și am convenit că aici în acest poem îi era locul, aici unde la mijloc de august gândurile mele au luat alte întorsături, era undeva pe la întorsătura pepenilor copți, atunci când firele de argint se numărau în ani, atunci când dorul nu-și găsea liniștea și aștepta un alt august dar nu cinsprezece ci undeva pe la începutul lui septembrie. Îți mulțumesc pentru frumusetile definite aici, am avut tendința să continui dar …
=  da	Lucian Mușet [22.Aug.05 17:44]
un poem al chemarii. un text ce permite cititorului (chiar ne-destinatar direct fiind) un vis frumos de august. frumos, Maria!
=  poezia e un pic nostalgică, lacrimogenă și totuși duioasă	Nicolae Diaconescu [22.Aug.05 21:25]
"Trăiesc ascultînd vîntul cum trece.... Poate într-un infinit de septembrie Brațele se vor iubi Doar prin împreunarea palmelor Prinde-mă în căușul lor Și soarbe-mă izvor " Poezia este un pic nostalgică, lacrimogenă ( brațele se vor întîlni într-un infinit de septembrie , adică niciodată ) și totuși duioasă . Tristețea provocată de împlinirea unui ideal greu de atins îți dă o aură care mă face să te prețuiesc pentru aspirația ce o ai. Mi te închipui într-o plăcută zi de august, pe un tăpșan, la o răscruce de vînturi...așa ca să intrăm un pic în atmosfera poeziei tale.
=  Culcat în spaime	Narcisa Turony [23.Aug.05 01:39]
,,Culcat în spaime", Maria, gândul și dorul tău...E atâta toamnă înțeleasă în poezia ta, atâta delicatețe în patimă, atâta înțelegere în iubire, încât devine aproape un paradox sau un înger cuvântul tău. Și durere. Poate este firescă senzația, ai scris cu o emoție care transcende, dar totuși, m-ai uimit cu zâmbetul ingenuu, cu brațele deschise, cu viforul de tinerețe, tocmai atunci când ,, e vremea secerișului în iubire", când ,, te-ai împiedicat în vârste", tocmai atunci Maria, tu aștepți și strigi începuturi. Și o faci cu sufletul, cu tine întreagă. Eu cred că nu va putea altfel decât să-și oprească pașii, să dezlege și apoi să lege. O stare care naște o poezie. Care, mie cel puțin, mi se sustrage oricărei încercări de analiză a construcției, a imaginii, a stilului. Mi-ar părea chiar un sacrilegiu încercarea. Mi-era dor de un așa sentiment. Mulțumesc. Cu drag,
=  Maria,	Marinescu Victor [23.Aug.05 09:01]
îmi prelungesc sângele prin anotimpuri așez durerea în ramă gasesc potrivite versurile langa un tablou de Picasso. te-am citit si uite ce am vazut. cu drag, Victor
=  Maria	Monica Mihaela Pop [23.Aug.05 09:25]
Chiar dacă e un poem dedicat, nu mă pot opri să spun cât îmi place. Fără a avea certitudini, speranța împlinirii se oglindește neprihănită în așteptare. Teamă și totuși încredere, drum și totuși popas. Frumos! Cu drag!
=  te-ai împiedicat în vârste	Mușat Dana [23.Aug.05 10:30]
Un fel de pendulare intre sentimente, o joaca nebuna printre simboluri. Cand seceri iubirea...adica dupa atata timp in care te-ai obosit sa o cultivi acum, in sfarsit, a venit vremea seceratului...vremea culegerii roadelor. foarte frumos. drag, Dana
=  vremea secerișului	Radmila Popovici [23.Aug.05 10:42]
Un poem cu aromă de mere și poamă, de spice și ploaie; în care se face auzit murmurul izvorului nesecat al aceleeași povești, pe care nu o știe nimeni până la capăt...
=  schiop	serban georgescu [23.Aug.05 12:16]
unde este casa mea? - o mansarda-n Purgatoriu
=  ce cant de iubire, iubire	Gabriela Marieta Secu [23.Aug.05 12:45]
ce cant de iubire, iubire, si ce spatiu pamantean - azuriu, și marea și izvorul si n-am cuvintele la mine sa spun cat de mult imi place geea
=  trăiesc ascultând vântul cum trece	Maria Prochipiuc [23.Aug.05 14:09]
Lucian- mă bucur de oprirea ta asupra acestui text care pentru mine are o mare importanță, visul poate aparține oricărei luni. Nicolae – nostalgică, da, dar lacrimogenă, știu eu…acel infinit din septembrie înseamnă cu totul altceva, nu uita că pe mine mă cheamă Maria ( ti-am dat un detaliu în plus) așa că asocierea infinitului nu înseamnă nicidecum niciodată, ci trimite spre un timp précis. Își mulțumesc pentru faptul că mă prețuiești, dar acest lucru nu se întâmplă decât datorită faptului că prețuiești cuvântul. Mi-ai realizat un tablou care m-a dus cu gândul la drumețiile pe care anul acesta nu am avut parte decât doar …te aștept mereu, ai început să umbli prin poezie și asta mă bucură. Narcisa – nu m-am gândit la toamnă, dar dacă tu ai reușit să descoperi si atâta toamnă, înseamnă că e de bine, poate fi dedicată fiecărui anotimp în parte și tuturor. Iubirea e bucurie, fericire și pe alocuri mai are și durere…e vremea secerișului , iar acel "te-ai împiedicat în vârste" e o formă de reproș adresată cuiva anume. Fiecare timp și anotimp poate avea un nou început, chiar un început care poate dura o clipă și atunci nu o poți face altfel decât cu tine întreagă, așteptăm doar legarea. Să știi că atunci când scriu nu-mi impun un stil anume ci las versul să curgă așa cum vrea el, uneori prea scurt alteori interminabil de lung. Alin dorurile? Victor- ai început să-mi cunoști cuvintele, să te transpui în versul meu și nu uit că din momentul venirii tale pe poezie primul popas l-ai făcut la mine și apoi altele și altele… îmi puneam întrebări și atunci am căutat răspunsul în textele tale, am înțeles atunci că…și atunci la primul text parca tot un tablou de Picasso Monica – au trecut anotimpuri și vremurile au fost spălate de plânsetul norilor, e bucurie pentru mine că te regăsesc în anotimul lui august aici la mine, chiar dacă e dedicație versurile sunt ale mele si orcine poate fi destinatarul, mai ales atunci când se regăsește acolo printre cuvinte. Așa e viața : drum și popas Dana- frumos spui și tu: o pendulare între sentimente, știu eu dacă e nebunie printre simboluri? Ar fi prea frumos! Vremea secerișului în iubire are multe semnificații, tu ai dat aici sensul direct, știi grâul se adună în snopi și ei sunt legați cu un șnur tot din spice făcut, așa că uite îți mai fac o trimitere spre nebunia simbolurilor Radmila – te-am căutat înainte de ziua lui genuneanu, dar mi-a fost imposibil să găsesc o cale către tine, mi-am dorit mult să vii cu noi în pragul lui genu și să-i spunem împreună : La mulți ani! Dar poate altădată! Da, tu spui un mare adevăr povestea niciodată nu are sfârșit chiar și dincolo de noi Șerban – știu că tu ești ermetic, iar eu mă bazez foarte mult pe intuiție, stau șă mă gândesc, aștept totuși o lumină dinSpre tine sau chiar dinSpre Purgatoriu, fiindcă m-ai întecat în întuneric Gabriela – nici pe tine nu te-am mai văzut demult, să fie de vina valurile, marea, sau poate doar spațiul care uneori trece dincolo de noi, Multumesc de trecere și de oprire asupra cuvântului așternut de mine aici. Cu mult drag de voi toți!
=  ...	Radmila Popovici [23.Aug.05 15:07]
Ce păcat, Maria. Am făcut pauză de internet și a coincis exact cu aniversarea:( M-a surprins, însă, frumos această cautare și sper să mă gasești de-acu încolo. Voi fi.
=  despre	serban georgescu [02.Oct.05 19:06]
Maria imi pare sincer rau daca te-am "inecat in intuneric". Tot ce pot sa-ti marturisesc e ca pentru mine Poezia nu are nici o legatura cu zilele aniversare. Daca stau mai bine si ma gandesc, Poezia nu are nici o legatura cu Timpul. Sunt suprasaturat de conventii, intelegi? Nu ma simt deloc ermetic. Dimpotriva, ma simt imponderabil si dornic de viata. Am vazut prea multe aniversari la care se zambeste din convenienta, printre dinti. Am vazut prea multe vieti mutilate scremandu-se sa salveze aparentele sufland intr-un tort cu lumanarele colorate. Am participat la prea multe receptii mirosind a parfum, a gulere scrobite, a suflete moarte. Stiu cat de usor se confectioneaza un zambet! Iata ce inseamna pentru mine "Intuneric" Mie mi-e dor de Lumina. Asta e tot. Nu e nimic complicat. Iti multumesc inca odata pentru cinstea pe care mi-ai facut-o analizandu-mi cu atata minutiozitate si sensibilitate textele. Insa, repet, pentru mine Poezia, ca si Sufletul, nu are nici un fel de legatura cu Timpul. Si spun asta la propriu, nu in sens "poetic". Pentru mine Poezia este in primul rand un mod de viata si abea apoi o modalitate de exprimare. Asta incerc sa fac cu viata mea. Orice altceva am incercat sa fac cu ea am ratat. Mai mult ce sa-ti spun? Ca m-am nascut intr-o zi in care Hiroshima si toate sufletele ei au fost rase de pe fata pamantului? Pana cand sa ma prefac ca ma bucur de ziua mea? Uite ca nu ma bucur. E dreptul meu. Am venit pe acest site ca sa fiu sincer cu mine insumi si cu ceilalti. Crede-ma ca stiu cum trebuie sa fii in lumea reala ca sa "supravietuiesti" Ca sa vietuiesti de fapt, pentru ca, scuza-ma, ceea ce se intampla in lumea reala, pentru mine cel putin, nu e viata. Bineinteles ca toate astea nu au nici o legatura cu tine. Atata doar, ca mie mi-e dor de Lumina. Atat
=  catre Maria: Ecce homo!	serban georgescu [26.Aug.05 16:36]
"Fără-ndoială e straniu să nu mai locuiești pe pământ, să nu mai urmezi abea deprinsele-obiceiuri, trandafirilor și altor lucruri pline de făgăduinți să nu le mai dai înțelesul viitorului omenesc; să nu mai fii ceea ce ai fost în nesfârșita neliniște a mâinilor, și însuși numele tău să-l lași deoparte ca pe o jucărie stricată. Straniu, dorințele să nu le mai dorești. Straniu, să vezi toate câte se legau între ele fluturând de ici colo prin spațiu. Trudnică și plină de reînceputuri e starea de moarte, până ce încetul cu încetul simți cum te pătrunde puțină veșnicie. - Dar cei vii fac toți greșeala că delimitează prea tare. Îngerii (se spune) adesea nu știu prea bine dacă merg printre cei vii sau printre cei morți. Curentul eternității târăște vârstele toate prin amândouă tărâmuri mereu cu el, și pe-amândouă vuietul lui le copleșește. Până la urmă cei aleși timpuriu de moarte nu mai au nevoie de noi, se dezvață de ce-i pământesc, așa cum, crescând, blând te desprinzi de sânul mamei. Dar noi, care avem nevoie de taine atât de mari, noi pentru care adesea din jale se naște un suiș fericit -: am putea oare exista fără ei? Este oare zadarnică legenda că odinioară, jelindu-l pe Linos, muzica dintâi îndrăzni să străpungă stearpa-ncremenire; că, abia în spațiul înfricoșat pe care tânărul aproape dumnezeiesc dintr-o dată pe vecie-i părăsise, golul intră în acea vibrație, care acum ne răpește, ne-alină, ne-ajută." Rainer Maria Rilke, Elegiile Duineze, fragment din Elegia I
=  Să căutăm lumina!	Maria Prochipiuc [27.Aug.05 14:48]
Șerban – Întunericul despre care vorbesc e doar o căutare a luminii, îmi place să caut lumina. Poezia aceasta nu era pentru nici o zi aniversară, era pentru cineva într-un anumit moment al nostru, deci să nu înțelegi că toate poeziile care au la subtilu un nume sau: doar pentru tine azi, sunt pentru o aniversare … Care dinte noi nu e suprasaturat de conventii, dar depinde ce fel de conventii, dacă e vorba de cele doar de dragul de a face cuiva pe plac, pe acelea eu nici macar nu le accept. Tu ai foarte mare dreptate în tot ce spui referitor la anumite tablouri la care participăm vrând nevrând și totuși ne complacem în ele e vorba de convenții, nu? Suflete moarte? De ce oare nu-mi suna strident acest lucru? Pentru că și eu am momente când îmi simt sufletul dincolo de mine și de tot ce se întâmplă, dar spune-mi dacă numai privim e deajuns? Cum o fi să confectionezi un zâmbet? Probabil alungând întunericul, nu? Îți mulțumesc și pentru frumosul fragment din Elegie I de Rainer Maria Rilke, e tot o Marie un strop de lumină am căutat și eu și am încercat să ți-l dăruiesc dacă nu ai văzut înă îl găsești poate aici - Atata doar, ca mie mi-e dor de Lumina. Despre poezie te invit la un ,,eseu,, în care să dialogam liber, stil conferință, aștept provocarea.