| = părere | Liviu Nanu [21.Aug.05 16:25] |
| Tristă. Frumoasă și tristă. Am remarcat "nebunia asta îmi lasă urme de pisică pe spate", "incestuoasa pereche a sângelui" și nu numai. Las și altora plăcerea lecturii și descoperirii unor versuri deosebite. Finalul foarte bun. | |
| + pescăruși mi se înfig în carne | Madalina Maroga [21.Aug.05 16:35] |
| Nia, chiar îmi lipseau poemele tale. te găsesc aici altfel și mereu la fel. descopăr vers după vers, cuvânt după cuvânt, neliniștea în toate fomele ei, căutarea aceea care face pescărușii să se înfigă în carne... este aici o întreagă poveste ce pare scrisă la umbra lunii, departe de toți și de toate celelate lucruri care nu mai contează... gustul meu nu te mai cuprinde te țin de luceafăr un înger aruncă nopțile în apă, îngerii acestei zile mi-au făcut o bucurie egală cu cea mai mare tristețe. am citit unul din cele mai bune poeme ale tale pentru care te felicit.... fii liniștită! Dumnezeu odihnește păsările cuprinse de liniștea care sperie nebunii Nia, mai las doar un zâmbet... doar un zâmbet terorizat la capătul salonului leagă incestuoasa pereche a sângelui tu nici nu bănuiești, poemul acesta va ajunge acolo unde trebuie. cu drag, Madim | |
| = prin preajma | DoDu [02.Oct.05 19:06] |
| Pentru mine poemul se termina la "un înger aruncă nopțile în apă" (un final chiar bun), restul il consider balast si poate fi scos usor cu tasta delete Nichita are cateva reusite in palmares, cel putin in ultima vreme, si-o poate inscrie si pe aceasta, cu amendamentul de mai sus (parere subiectiva) Era sa scriu, cam atat, dar mi-am amintit ca voiam demult sa-i spun ce-mi place mie cel mai mult la poemele ei. Ma surprinde mereu imaginile, metaforele, pe care nu le pot anticipa nici macar atunci cand sunt aproape de capatul versului, cum e" n-am murit decât până la coate" sau "dorm pe aceeași parte cu numele tău" sau "tocmai sucesc în extaz gâtul reginei" sau sau Cam atat | |
| = Nici nu bănuiești | Daniela Pall [21.Aug.05 19:41] |
| Un poem râs cu plâns, straniu dezvelit în lumina lunii. Nici nu bănuiești adâncul acestui poem, unghiul pornit din adâncuri telurice și care se ridică în cosmos, dezvăluind o clipă de infinit. | |
| = "semn rău" ? nu se stie... | silvia caloianu [21.Aug.05 18:22] |
| "umplu șifonierele în care se odihnesc obosite cămășile tale" - haina a numelui sau... "ție nu ți-a cărat nimeni apa după obiceiul pământului" - preocupare, eventual, obsesia datoriei... "când nu mi-e frig mi-e frică" - te citesc si...imi amintesc de frigul/frica mea... da, aici sunt unele dintre cele mai frumoase ganduri ale tale, felicitari! | |
| = n-am murit decât până la coate | Mușat Dana [21.Aug.05 18:58] |
| Vai, cat de frumos! extraordinar de bine construit! Plin de originalitate si valoare artistica! "un înger aruncă nopțile în apă"-cred ca trebuie sa inoti dupa ele, caci fara nopti ce putem noi, muritorii de rand, sa facem? poemul explodeaza, aruncand cu sentimente, iar metaforele pur si simplu m-au coplesit. Nu-mi vine a crede, dar mi se pare ca e singurul text care m-a satisfacut pe deplin de pe site-ul asta. Nu a ce sa zic de rau.(asta trebuie notata). undeva, Blaga zambeste-e fericit ca nu s-au pierdut chiar toate valorile literaturii. E pur si simplu perfect! te-am plictisit indeajuns? As mai spune... "se bucură somnul doar un zâmbet terorizat la capătul salonului leagă incestuoasa pereche a sângelui" Mi-ar fi placut sa vad, inchizand ochii, cum se produce incestul perechii sangelui. foarte frumos! drag, Dana | |
| + semn | Costin Tănăsescu [21.Aug.05 19:41] |
| Din aceasta pagina plec cu gandul ca soarta nu se negociaza, nici tristetea eterna, nici plansul sub perna.(na, ca vorbesc in versuri, "semn bun".) Este o poezie din seria: zbaterile personale ale unei femei puternice. Nu se poate sa nu vorbesti cu cineva in gand atunci cand esti un om bine asezat cu picioare pe pamant, avand un suflet sensibil in acelasi timp. De-asemnea aceste zbateri, aceste ganduri, au radacini comune cu trecutul, un trecut de care ea, femeia cu parul taiat de curand se teme. Ea inca se teme, zilele ce-au fost nu-i permit sa fie libera si de aici framantarile ce o macina permanent:" cand nu mi-e frig mi-e frica " Simt in fiecare vers chiar o inadaptare continua la felul ei de viata sugerata prin frig si frica. O lupta cu ea insasi, o lupta permanenta cu destinul. Am mai spus-o: destinul nu se negociaza, cel putin eu n-am intalnit un astfel de caz. Unele versuri ravnesc la suprarealism si asta confera un aspect magic poeziei. M-am plimbat printre tot felul de imagini construite cu dexteritate, ca printr-un oras necunoscut fara lumini la geamuri, fara lumini pe strazi. E de dragoste, e de viata, e de neimplinire, e de ravna, e de tot...(poezia) Am fost incantat, ca intotdeauna dealtfel, sa citesc un text scris de Nichita Victoria. "Tu nici nu banuiesti" cu prietenie, Costin T. | |
| = hm | florin bratu [21.Aug.05 20:19] |
| ma tot invart pe aici ca o pasare dand absurd din aripi. mi se pare o poezie de stare, despre care se poate interpreta mult prea putin, mai ales ca stilistic esentializarea devine imperativ aici, iar anticipatia imposibila (cum deja s-a spus si intr-adevar este unul din punctele forte ale autoarei, care aici mai depaseste si ce am citit pana acum). mi-a placut finalul cu fluturele si evaziunea sa, fara a fi insa extaziat de strofa premergatoare. si imi mai place ca temele se imbina in poezia aceasta si in altele, fara a parea nimic fortat, cu lectia avangardismului bine invatata, depasita prin asocierile intuite mai degraba de cititor, dovada totusi a unei rationalizari. | |
| = încerc să mă bag pe sub pielea ta! | Victor Turburea [21.Aug.05 21:29] |
| încerc să fac o selecție, versul cutare -îmi spun, si ăsta, și ăsta...cum necum, mă văd în fața unor fete frumoase, doamne! o vreau și pe aia, și pe aia, da' nu știu dacă am puterea să duc. | |
| = Daca luna-ar plange ti-ar uda corola... | Dinis Adrian [02.Oct.05 19:06] |
| Poezia matura in care se-mpletesc motivele inovator, versuri cu sens de completat pentru cititor(,, n-am murit decât până la coate"), imagini dinamice(,,un înger aruncă nopțile în apă"), un imens univers cuprins, ciclitate sau simetrie( ,, numai tu bănuiești această întâmplare de nestăpânit- ,,tu nici nu bănuiești"), moartea caruia i se imbina nebunia si motive biblice, un fel de definitie poeziilor dedicate iubitului( ,,gustul meu nu te mai cuprinde/te țin de luceafăr"), linistea nelinistitoare pusa in lumina de nonsensuri mai delicate ,,păsările cuprinse de liniștea/care sperie nebunii/târziu se lasă întunericul", jocul in abstract prin imaginea pescarusilor si perechea incestuoasa a sangelui, frica-frigului ,, când nu mi-e frig mi-e frică", teama de a iubi, de a nu fi rece, de a avea suflet cald si sange, etc.etc. Poem matur scris gradat care-ti contureaza si o parte din proza as indrazni sa spun: nebunia ca fandoseala. Citit si placut inca din titlul bine ales: ,, sub pielea ta, luna". Prin cuvintele tale as putea spune-n nonsens ca strigătele de lumina nu se mai întorc si fiecare aruncă haine pe umbra lor. Frumoasa corola ai reusit tu aici, are o mireasma aparte. | |
| + ultima stea | Florian Silisteanu [22.Aug.05 01:24] |
| pentru ca uneori noptile sunt ascunse de dupa noaptea lunii celelalte corpuri ceresti se fac nevazute Sigur ca tu nu intelegi mai nimic si de ce nu nici chiar ceilalti dar...el ... uneori se preface in cantec pana si moartea...alteori insa ne prefacem in luna pana si cerul... sigur ca tu nu intelegi mai nimic.... ... tu nici nu bănuiești | |
| = parere | Dan Dediu [22.Aug.05 10:35] |
| Tocmai finalul l-as inlatura, fiindca mi se pare previzibil. In nota celor dinainte-ca un scenariu in care se leaga mai multe verigi, motive, urmand o simetrie textuala lineara intr-un ton confesiv dominant, dar din care lipseste intocmai elementul surpriza din final, cateva versuri care pot declansa un feed-back a ceea ce ai citit inainte, un elemen foarte important in texte de genul. La tine cred ca lipsesc, in general, versurile de final care sa creeze un impact, urmand cum spuneam un curs previzibil, de scenariu, pur discurs prozopopeic. | |
| = "dorm pe aceeași parte cu numele tău" | Nancy M.Popa [22.Aug.05 23:47] |
| Asemeni lui Florin si eu m-am tot invartit pe aici. Insa am zis sa -mi fac curaj si sa spun si eu parerea mea . In primul rand mi se pare o poezie foarte personala. Foarte melancolica.Nu stiu,as zice plina de esenta dragostei adevarate : "n-am murit decât până la coate numai tu bănuiești această întâmplare de nestăpânit dorm pe aceeași parte cu numele tău umplu șifonierele în care se odihnesc obosite cămășile tale". As putea spune mai multe ,insa ceea ce am scris acum mi se pare esentialul. Mi-a placut . "un inger arunca noptile in apa" Mai trec. Toate cele bune, | |
| = doare poezia ta | Gabriela Marieta Secu [23.Aug.05 12:42] |
| nu te pot comenta, ma doare moartea ta pana la coate, si de acolo parca ma prabusesc intr-un strigat mut-asurzitor... doare poezia ta...e vie si doare... geea | |
| = "ție nu ți-a cărat nimeni apa/după obiceiul pământului" | Dana Lucaci [24.Aug.05 03:01] |
| Începutul unui poem care se stinge între pierderi și lumina îngerului. Începutul, repet, este intens, ca și cum, după citirea lui este necesară o respirație amplă pentru a urma calea poetică, deschisă parcă pe jumătate: "n-am murit decât până la coate numai tu bănuiești această întâmplare de nestăpânit". Atingere de stări la limita imposibilului trăibil, mărturisite dinspre un eu poetic matur și aproape de fiindul esenței sale, întru a fi scriere temeinică: "îmi plimb pe umeri capul demodat tocmai zâmbesc tocmai sucesc în extaz gâtul reginei adăpostind lama cuțitului cu care mi-am tăiat părul" O aparentă renunțare într-un descrescendo al trăirii prin filtrarea ideatică, elaborare în "spatele scenei" sufletești, miezul poemului se lasă armonizat cu spiritul zborului, aripile fiind încă așternute. O pană ce scrie în andante, abia rostind "incestuoasa pereche a sângelui", într-un temporal fără margini. Finalul revine într-o vitalitate agale, ca o spirală a re-nașterilor, forța creației transpare și transcende predestinatele dimineți: "într-o dimineață am găsit cu stupoare în buzunarul meu un fluture atunci ai râs tu nici nu bănuiești". O lectură ce te poartă dinspre teluric spre un celest acceptat interior ca o lume posibilă. Un stil ce nu poate fi numit decât definitoriu pentru cel ce se lasă aici între lumi lirice. Drag, D | |
| = raspunsuri | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| Liviule, stimabile, multam de apreciere. simt eu ca ti-a placut. altfel nu lasai semn. Mada, o sa vina, poate, vremea sa scriu si despre altceva. inca mi se intorc gandurile. mi-e greu sa las fericirea sa zburde prin texte. multam mult. DoDule, deci aveai in plan sa-mi spui. bine c-o facusi acum. sa nu ma inveti cu narav DoDule, sa nu ma inveti, c-o sa-ti cer toate cele dup'aia. Daniela, multam de semn. Silvia, tu ai fost un reper important pentru mine. iti datorez multe, ma repet. conteaza ca ti-a placut si ma bucur. multumesc. Dana, multam:) e de bine daca am reusit asta. foarte. Costin, o sa te mai plimbi si altadata, nu? stii ca ma bucur. Florin, intotdeauna cand postez un text ma gandesc daca sa-l pun sau nu la personale. pentru ca toate sunt cota parte din gandurile mele. tema aia de care spui o sa tot apara prin texte. lumea se va plictisi, stiu. eu insa, nu. niciodata. multam de trecere. Victor, te-am mai gasit printre textele mele. onorata:) Dinis, mi-ai lasat un comentariu pe care nu stiu daca il merit dar iti multumesc. mult. Sile, tu stiindu-ma atat de bine, percepi altfel ce vreau sa spun. daca ai lasat semn inseamna ca ti-a placut. si cum si eu te stiu la fel de bine stiu ca e semn bun. multam. Dan (nu Danut, retine), la mine lipsesc multe, stiu. nu mai am vreme sa recuperez. imbatranesc. multam de trecere si apreciere. Nancy, curaj:) sunt rea doar aparent:) ma bucur ca ti-a placut. Geea, ai lasat tu semn aici... multam. Ela, ti-a placut si asta conteaza. eu ma regasesc in toate textele mele. cu tot ce am. sunt singurele ferestre unde las totul la vedere. cine poate pricepe e bine, cine nu, asta e. multam:) niciodata nu m-am priceput sa raspund si sa multumesc cum trebuie. stiu doar ca ma bucura trecerea voastra. vreau sa stiti asta. multam:) | |
| = fluturele din buzunar...inghite-l s-ajunga in stomac:) | Lory Cristea [02.Oct.05 19:06] |
| daca tu nu te-ai priceput niciodata sa raspunzi:), afla ca eu nu ma voi pricepe niciodata sa comentez, dar ma pricep, un pic sa-ti spun c-am venit tarziu, te-am citit si tare mi-a placut : ,,într-o dimineață am găsit cu stupoare în buzunarul meu un fluture`` drag - Lory | |
| = Poezia adevarata | Zamfir Mihail [27.Aug.05 01:23] |
| Draga Nichita, Tu esti o adevarata poezie..nu mai e nevoie de versuri ca sa te contureze.. Toate cele bune, | |