| = povestea singurătății | Madalina Maroga [19.Aug.05 15:51] |
| Daniel, - E voie? întreb și eu ca nu cumva să dau buzna așa pe nepusă masă în ziua de Pasti. Măi omule! la tine aici bate soarta cu țeasta. nu știu, eu așa văd… amintiri împrumutate dinspre alte maluri închise este o așteptare, un alt fel de resemnare - ultimul cuc - dormea, și prin vise, aștepta un fir de lichid, cu fața în sus deasupra, departe, cerul se prăvălea, era un stâlp luminat, spre gura deschisă, strâns în valiza aceea de poartă, mimând pleoapelor însetate- nserarea, divina cu aroma de nuc, "eu rămân, eu mă duc" o întreagă poveste găsesc în aceste versuri, povestea puiului de cuc, povestea singurătății… o stare de incertitudine… eu plec dar rămân. Un fel de adio dar rămâi cu mine. cu drag, Madim | |
| = ultimul, singurul | Daniel Bratu [19.Aug.05 16:13] |
| Madalina, multumesc, da, comentariul tau impune, a,sa este esenta textului e reprezentata de acea singuratate indecisa, titlul, finalul, o radiografie a unui esec fara solutii, un paragraf mioritic construit din exterior ("amintiri imprumutate") - de altfel, textul e un comentariu mai vechi, "revizuit" multumesc, inca o data, drag si eu, Daniel | |
| = un fel de fabula | Dora Violet [19.Aug.05 16:17] |
| te gasesc in acest poem intre satira si fabula, intre joc si ronie, intre arta de a scoate din ou cuvintele si zborul spiritului spre sagalnica invirtelnita umoristica. E altceva decit ai scris pina acum, si ma intreb daca nu cumva aerul asta ghidus si felul tau de a intepa usor ici-colo nu ar fi un bun prilej pentru a mai da cite un indemn penitei sa se faca piscatoare de mustacioare si de fetisoare. Mi-a placut indeosebi particica aiasta: "deasupra, departe, cerul se prăvălea, era un stâlp luminat, din care scurs, mat, gălbenușul din cuibul stricat părăsea coaja spartă, prin lemn, spre gura deschisă, strâns în valiza aceea de poartă, mimând pleoapelor însetate- nserarea, divina cu aroma de nuc," Si acu ma duc, ca ma ia febra scrisului si ma treyesc iar singura cuc, colo in nuc. Tu, scrie mai departe, noi citim agale. Drag, D | |
| + Felicitari si.. steluta! | Laurențiu Orășanu [19.Aug.05 16:57] |
| Observ cu placere unele tusee in stilul poetilor Ion Barbu si Lucian Blaga. Partea citata mai inainte de Dora mi-a placut si mie. Dar si ceea ce o precede: "dormea, și prin vise dinspre alte maluri închise aștepta un fir de lichid, cu fața în sus între picioarele porții ușor depărtate, iar sorții, prieteni, păreau că i-au pus sânge în cheaguri difuze și norocul pe buze uscate:" Gandul la cei doi mari poeti mi-a venit probabil din esentializarea discursului. Mi se pare mie sau e o poezie oarecum aparte in ceea ce ai scris pana acum? As taia "usor departate" care pare sa contrazica acea esentializare de care vorbeam. Se vede o stiinta de a dezvalui doar atat mister cat sa incite in descifrarea restului. Felicitari si.. steluta! | |
| = cuget deci sunt cuc | carmen mihaela visalon [19.Aug.05 21:56] |
| Era de pe la Pasti, cu porti de lumina, cand cuci nu mor, oricat de adanca e singuratatea in China, "macar ca sunt unii care judeca cum pre cei tineri nu se cade ai lasa sa invete metafizica, pentru ca si multe si incurcate intrebari cuprinde, care mai bine este a nu le sti decat a nu le sti...". Eu insa judec ca de pe stalpul de telegraf, s-a scurs nu doar lumina, ci si parfum de inviere si la umbra nucului, undeva pe o poarta a inflorit un soare. | |
| = lor cine o sa le mai dea oua de cuc?! | dumitru cioaca-genuneanu [19.Aug.05 23:37] |
| "si, uite-asa, a murit, fericit, ca un caine in China, ultimul cuc..." (Sfarsit tragic cum numai un cuc poate avea din poemul "Ultimul cuc" de Daniel Bratu) auzind, ultimul cuc c-a murit, vreau a va zice, ca-s prinse de-un plans nauc foarte multe pitulice... | |
| = uau | Ioana Veronica Epure [20.Aug.05 00:51] |
| M-ai lasat pur si simplu fara cuvinte. Rar mi se intampla sa nu am ce comenta la o poezie... A ta mi-a parut un suflu de aer proaspat. Era si timpul ca cineva sa iasa putin din tipare, sa priveasca lucrurile dintr-o alta perspectiva. Ne indragostim, plangem, scriem poezii cu care rupem sufletele tuturor cititorilor... dar nu si la tine. Ma bucur ca te-am gasit ! :)) Ioana | |
| + talentul istovitor al pasarii cuc | Dana Stefan [20.Aug.05 08:40] |
| glasul cantaretului se franse, in timp ce Stapanul, cu mana stinse sunetul lautei: 'vezi cine e..dar nu lasa pe nimeni sa intre'..scartaie indepartate balamale, pasarea cere scuze in numele celor care o insoteau, se ghiceste un 'multumesc', se aude un grijuliu 'sa nu-l trezesti' si un 'noapte buna' in cor..si pasarea streina se intoarce si scrie pe o hartie in scriere ronda, nu foarte usor de citit, toate dorintele care le vin in minte oamenilor in clipa cand sunt gata de plecare.. poemul e esenta de lamaie bergamota, mandolina cu incrustatii de sidef si o gura de vin ca sa fie mai usor pentru masuri si greutati. un daniel bratu-masura a valorii sale regasesc aici, citesc si mi se sperleste sufletul, in cea mai desavarsita tacere... Linea | |
| = multumiri singulare, din cuib | Daniel Bratu [22.Aug.05 15:51] |
| Ela, multumesc, textul a plecat dintr-un joc, de aici ironia, pe undeva chiar si autoironia, fabula, joc initial piscator, apoi reflexiv, prin partea evidentiata de tine, prin alte adaugiri totul, parand altfel, in esenta la fel Laurentiu, multumesc, Blaga si Barbu, pe undeva poate si Sorescu, ai dreptate, tusee, plecand inconstient din matca lecturilor, diferenta fata de ce a fost cred ca vine din schimbari de ritm si idei in revers, da, o sa renunt la acel "usor departate", avea sens numai intr-un anumit context, ca text de plecare, Carmen, multumesc, ceea ce judeci tu e lumina dupa cum sufletul iti e indreptat dincolo de porti, iar cucii rasufla in privighetori ganditoare, Nea Genu, multumesc, cantecul de lebada al ultimului cuc se bucura de prilejul intalnirii cu verva matale, spre deosebire de unele pitulice, pe duca din cauza de lipsuri ale literaturii de anticipatie :) pitulicele-ti se duc, mor de inanitie asteptand un ultim cuc, ne-avand ... premonitie. Ioana, multumesc, atat pentru comentariu cat si pentru titlu, daca nu tu, as comenta eu, dar mi-am impus sa nu mai fac greseli de genul asta, perspectivele, unghiurile sunt dublate, undeva se produce identificarea, doar temporara, in joaca, Dana, multumesc, luminile tale din cuvinte scapara ceruri de poezie mai inalte, sunt chei de sens pe care le stii descuia firesc, zambind, odata cu mine scriind si tacand drag de voi, multumesc | |