| = dincolo de nisipuri | Monica Mihaela Pop [17.Aug.05 13:03] |
Te cauți, pe tine prin tine și apoi prin ceilalți, îți cauți încă locul printre atâtea unduiri ale vieții, mai bine zis ale Universului. Și poate dacă nu pe tine, pe urmașii tăi sigur îi vei scrie sticlă de Murano, atât de frumoasă și atât de adânc sensibilă în diversitatea ei. Îmi place poemul în întregime dar, pot spune că m-a impresionat în mod deosebit versul: "prea mic pentru un vers atât de mare", vers care, dincolo de aparenta lui modestie ascunde măreția sufletului. Mă bucur că am trecut pe aici! Cu drag! | |
| = "am să mă rescriu măcar sticlă de murano" | Dora Violet [17.Aug.05 13:12] |
| Un poem al metamorfozelor, gradual trecând dinspre lume spre Sine, dinspre lumi exterioare, spre paralel interioare, dinspre absurdul unor efemere vorbe, până-n sticla de murano a sufletului, nisipuri ce nu pot lua formă, ce au doar mișcare și curgere. Oamni printre care nu poți fi sau doar poți vorbi "încăpățânat cu aerul care mă învăluie". deșertăciune a lumii, răzvrătire ontică în poet, ceva care dă poemului gravitatea trăirii în orice loc al existenței. Va fi fiindul este doar transparența lirică și meșteșugul bversului, un fel de făurire a eului poetic din sticla sculptată. E bun nisipul lumii ca material de construcție sufletească și scriere a ceea ce ești. "prea mic pentru un vers atât de mare mă strecor printre voi fără umbră din ce în ce mai transparent din ce în ce mai dincolo de mine însumi construindu-mă și reconstruindu-mă" Voi lua acest poem cu mine, poate și fiindcă mă văd în el ca-ntr-o oglindă venețiană. D, D | |
| = Monica, Dora | Vasile Mihai [19.Aug.05 11:18] |
| Uite asa, te mai apuca din cand in cand setea de introspectie, pofta de a te intoarce in tine de undeva dintre semeni, mai ales atunci cand ai senzatia ca ti-ai pierdut umbra si ca intre tine si ei s-a cascat, cumva fara sa stii, o prapastie. Bine ca nu tin mult crizele, ca poate as deveni mizantrop si nu vreau asta :). Va multumesc pentru trecerea voastra pe aici, cu sufletul deschis, si pentru ca totusi nu m-ati lasat sa ma adancesc in ideea ca vorbele mele se pierd undeva in eter, fara nici o destinatie. Cu drag, Mihai | |