| = ingerul celei de-a cincea trimbite | Dora Violet [08.Aug.05 20:47] |
| "în dimineața aceasta numai noi și vântul copil nedorit al creației adăpostindu-se cu genunchii la piept într-un colț neterminat de labirint" Cred ca am tacut inainte de a scrie citeva cuvinte. Poem scris intr-o aplecare spre sensuri inverse. Intr-un discurs limpede, nedeclarativ, fara incarcatura simbolurilor, asa cum ne-ai invatat, acest poem curge ca un piraias de munte. Scris parca in larghetea mintii, se simt trairi pure. Mesajele sunt implicite, nu foarte ascunse, nu foarte aluzive, doar cel ce se oglindeste in poem ii poate vedea adincul si inaltul totodata. Frumoase versurile finale: "îți sting trupul în jăraticul oaselor mele urcior cu apă neîncepută învelind îngerul celei de-a cincea trâmbițe" Unele suflete se lasa si in al saptelea sunet al trimbitei. Drag, D | |
| = ma duce gandul la cumințenia lui Brâncusi | Gabriela Marieta Secu [08.Aug.05 21:02] |
| fascinată scluptură...vezi, deja modelezi... vizuală poezia ta si drumul spre Brâncusi sau dinspre Brâncusi...mă iartă, chiar si acum stau asa ghemotoc, imi place să stau de cand mă știu asa cum e rămasă Cumințenia pământului a lui Brâncusi...chiar rad de mine, necumintea ... daca nu i+ai citit aforismele (lui Brâncusi)citeste-le, vei ințelege de ce poezia asta mă duce gand la Brâncuși... felicitări | |
| = Ela, Gabi | Negru Vladimir [08.Aug.05 21:09] |
| Ela... poezia aceasta este materializarea unei stari ce nu imi da pace de la o vreme... barbatul ca prezenta discreta, intre farmec si drumurile netocmite ale vietii. Multumesc. Gabriela... stiu prea bine la ce te referi... nu m-am gandit la asta cand am scris insa ai dreptate... inca o data se confirma faptul ca lectorul citind se vede pe sine... de asta imi place sa scriu poezie vizuala si de atmosfera. Multam. | |
| = drumul spre mine își va devora urmele | Mușat Dana [09.Aug.05 12:20] |
| "în dimineața aceasta numai noi și vântul copil nedorit al creației adăpostindu-se cu genunchii la piept"- pozitia aceasta e caracteristica oamenilor cand se sperie de ceva; imediat ai tendinta sa iti strangi genunchii la piept. Copilul nedorit al creatiei, vantul, caci el fiind prea puternic rscoleste sentimentele si gandurile cu o candoare exploziva, nedorita. Amesteca idei placute. Asta am VRUT eu sa inteleg. "îți sting trupul în jăraticul oaselor mele"-foarte frumos. Mi-a placut mult. drag, dana | |
| = Dana | Negru Vladimir [09.Aug.05 18:50] |
| Dana... ma bucur ca ai intractionat cu textul si ca ai empatizat cu vantul a carui esenta e tocmai miscarea... vantul ce se opreste este un semn... poate o clipa de pace, poate un sfarsit de lume. Multumesc. | |
| = apocalipsa? | florea ioana [08.Jul.06 09:21] |
| nu am putut sa nu observ unele referiri biblice...vantul nu apare in geneza deci " vântul copil nedorit al creației". apa neinceputa este echivalent cu apa pura, sfanta chiar, potrivita pentru un inger, indeosebi pt un inger al apocalipsei, ingerul celei de-a 5-a trambite, care este si primul care aduce moartea pt oameni. dar ceea ce m-a facut pe mine sa ma framant o seara in treaga, e de ce tocmai ingerul celei de-a 5-a trambite?? putea fi al 7-lea care distruge intreaga omenire...are o anumita semnificatie ca e al cincilea?? eu una am zis ca l-ai ale pe acesta pentru ca este si cel care deschide fantana Adancului,eliberand lacustele care chinuie cel mai tare oamenii timp de 5 luni.... asta e parerea mea... | |
| = Apocalipsa | Negru Vladimir [17.Jul.06 18:05] |
| Interesanta modalitatea ta de inteegere a textului... nu mi-am refuzat niciuna dintre semnificatiile termenilor ci am cautat sa le ofer un drum comun spre final. | |