| = icoane albe | Bianca Iulia Goean [01.Aug.05 20:45] |
| Ela, poate cel mai cutremurator poem al tau. Silueta aceasta pe care o intrezaresc creionata, intoarsa cu spatele, lasand urme pe "icoane albe" (ce stranie alaturare de sensuri!)... spuneai tu de subiectivitate. Mi-o asum aici, pe o poezie la care alte cuvinte sunt de prisos. drag, | |
| = dinspre | Alina Manole [01.Aug.05 20:55] |
| Să simți iubirea fără calea întoarsă, ca și cum ai lua drumul, pământul și l-ai întoarce pe dos, i s-ar vedea inima, arterele, venele și poți spune iată miezul pământului, iată buricul pământului. Icoanele albe să fie o reflectare a sufletului? | |
| = pedică în calea gândurilor | Madalina Maroga [01.Aug.05 21:21] |
| Dora, Eu văd în această a 10-a apariție, o altă destăinurie, la fel ca și celelalte apariții. Aici, este vorba de dezlegarea unei taine, o împărtășire cu acel cineva, cu sufletul pereche sau cu propriul suflet. În prima strofă, versul al 4-lea apare o singură zi, ca o decizie, totul pare să se raporteze la această zi, o zi cu un preț scump, prețul anilor netrăiți pământurilor necălcate / cerurilor nedeschise norilor neplouați ierbii necosite florilor strivite . Strofa a doua apare ca o concluzie a acestei trăiri, a acestei mărturisiri de suflet, o piedică a gândurilor absurde, cuvântul care ucide care învie în același timp orice trup, orice simțire. Ultimele două versuri sunt ecoul celorlate două strofe, cu mâinile legate apari în postura în care chipul este ars și inima căzută. Resemnarea pare să fie firească, mascată de umbra îndoielii, spre icoanele albe, pașii invizibili se îndreaptă lasând în urmă speranța unei treceri, a unei rămâneri definitive. Poem de o sinceritate rară, o mărturisire alarmantă. Cu drag, Madim | |
| = Bianca, Alma, Madalina | Dora Violet [01.Aug.05 23:48] |
| Dalba, mi-e greu sa spun mai mult decit tu singura simti ca este. E un poem confesiune către un alt suflet. Poate că este dintr-o cutremurare necesară. Poate o stare fără de care nu aș fi scris. Mulțam pentru cum simți cuvintele de după. Alma, icoanele albe sunt neîntinarea, neprofanarea, lăcașul a ceea ce ne poate rămâne în suflet atunci când cenușa este luată de vânt. Să iubești ca și cum miezul pământului este inima ta. E aproape de neîndurare. Cred. Mulțam pentru sensul desprins în alb. Mădălina, da, este uneori poate doar un fragment dintr-o zi în care totul capătă alt sens. Cred că știi bine ce înseamnă asta. Când te reconstruiești aproape din temelii. Resemnare, nu știu, un fel de împăcare cu ceva implacabil. Accepți fiindcă este necesar. Mai departe, până unde ține "definitivul" nu știu să îți răspund. Doar în imaginație pot face asta. :) Cuvinte care zdrobesc. Și fără de care nu ai fi putut vedea în tine mai departe. Mulțam pentru cerberea multiplelor sensuri. Drag vouă, D | |
| = avaritie 10 | Bogdan Groza [03.Aug.05 10:55] |
| as fi vrut sa o leg cu o esarfa irizata spre placerea ei sa o impartasesc apoi cu vinul iubirii ca si cum i-ar fi sete si i-as fi spus ca n-a mai fost iubita asa de nimeni altcineva ca pentru o singura zi am platit un milion de lei hotelul i-as fi spus ca as fi incercat iubirea pe o cale intoarsa impiedicandu-ma de fiecare data sub ea deviant, de neinteles pentru pudicii in dragoste si ea sa ma sfasie cu dintii pana ma taie... i-as fi spus in final ca mainile nu i-au fost legate ci ca a fost o stategie, o scamatorie pentru a o face sa ramana si as fi pelcat, luandu-i numarul de telefon as fi vrut dar ea... era doar in inchipuirea mea :)) | |
| = Bodo, ultima | Dora Violet [03.Aug.05 12:43] |
| Mă cam face contra asta a ta să mă crucesc. o citesc, o recitesc, bun, îmi zic, e o închipuire. dar de ce la mine pe poezie??!! Îmi citesc și poezia, iar și iar. Mă liniștesc, îmi spun: acu' dacă asta are omu în căpșor, ce pot să-i fac? Și mă gândesc să te sfătuiesc să te duci frate la ștrand, undeva, dușuri reci, una-alta, mai răcorește mintea omului. Sau aplici închipuirea aia la un hotel că pretendente care să îți ia milioanele pe zi găsești pe toate drumurile. Bodo, ai ajuns și la capătul puterilor, te-ai ținut de promisiune cu stoicism, ai contrat într-un ritm infernal. Uite, eu îți las pauză de respiro, că doar mai ai frate și alte poezii de contrat pe site. Mulțam pentru inspirația ta pentru versuri-haz. Drag, D | |