| + la ora asta mintea m-a parasit | Zabet Mihai [28.Jul.05 06:42] |
| Felul in care iti gasesti o identitate e unul cu totul original si tulburator: ceea ce esti nu e doar ceea ce gandesti. O parte din poezie seamana cu viata de zi cu zi, care insolita, are farmecul ei. Cele doua parti din spatele cuvintelor sunt mecanismul visului si cel al amintirii - sau altfel spus, mecanismul memoriei. Placut mult. cu drag, mihai | |
| = :) | Iris Barbulescu [28.Jul.05 11:23] |
| Ma bucur ca ai gasit poezia mea originala. Mi-a fost greu sa transpun perfect starea in care eram...nici nu cred ca am reusit prea bine. Dar ce mai conteaza? Cred ca am vrut mai mult sentiment si vis decat arta. Si cred ca ai observat asta. Cu drag Autumn | |
| = "Harpa imi dicteaza fiece litera" | Dora Violet [02.Oct.05 19:06] |
| Poem al unei linisti inalte, intre ora cind mintea te-a parasit si ti-a lasat calmul, detasarea. Nu e usor sa alegi cuvintele prin care sa conturezi dinamica tacerii. "Valuri curgande peste chipul Pruncului adormit" Sau "Inchiderea lui tacuta de pleoape Si visul ce ii va inveli rece" Sau "tacute dorinti" Nu ai uitat insa acele planari peste marea de alabastru, e frumos sa auzi harpa valurilor. In linistea ta, graiesc uneori doar aripile. Frumos poem (doar buzele fierbinti parca ar fi mers altfel :) ), frumoasa stare, ai reusit sa ne-o cinti si noua, admirabil tineretea vie. ochii tai sa nu taca poeziile. Ramai asa, graindu-ne. Drag, D | |
| = rad | Iris Barbulescu [28.Jul.05 12:17] |
| Da, dar asa erau buzele lui, fierbinti. E frumoasa linistea Dora invat sa tac in cuvinte. Alabastru imi e fruntea acum... Multumesc de trecere Autumn | |
| = salve | mihai amaradia [02.Oct.05 19:06] |
| minunat text, d'aia si steaua.imi place mult penultima srofa in care ne asemanam mult ca de altfel in toata poezia. calitaiva, fluida plutita, asta zic eu despre poemul tau. papa ne mai citim | |
| = speechless | Ioana Veronica Epure [28.Jul.05 22:55] |
| Titlu sugestiv, atmosfera pe care o creezi e calda, deloc incarcata. Cand citeam poezia ta imi era teama sa soptesc vreun cuvant ca sa nu stric linistea aceea perfecta pe care mi-ai sugerat-o. Bestiala poezie! Ioana | |
| = linistita liniste linisitoare | Iris Barbulescu [28.Jul.05 23:58] |
| Mihai, Ma bucur enorm ca ti-a placut poemul. Pasari inca maizboara deasupra orizontului, in tacere. Ioana, Dar ai avut curajul sa soptesti un comentariu care m-a bucurat. Cu iubire nemarginita Autumn | |
| + Liniste | Negru Vladimir [29.Jul.05 19:16] |
| Frumoasa aceasta prezentare a unor adevaruri fundamentale, poate redescoperite intr-o stare elevata, de iubire... programatic ai ales ca reper "linistea", stare de ascultare, pasiva, experienta similara celei de germinare... apoi trifoiul tau, cel cu patru foi (strofe) creioneaza un drum prin tacere-pace-iubire-uitare... oare aceasta este calea? Sunt ele optiuni? Elemente ale alegerii in viata fiecaruia dintre noi? Un poem simplu dar care mie mi-a pus multe intrebari... oricum nu stiu care dintre noi a iesit mai castigat... tu ca l-ai scris eu ca l-am citit/comentat?:) Poate ca linistea ar fi fost de ajuns... | |