| = De la meditatia lui Victor la starea ta de apatie | Maria Prochipiuc [26.Jul.05 09:20] |
| privirea în două căuta un vârtej lent tăiam o singură apă marea era doar o simplă-ntâmplare să simt sângele alergând peste stânci poate că era spartă inima și nu mai aveam albastru fără pleoape Descopăr aici o Dora putin apatică o stare așa de sfârșeală, lent taiai, iar marea, doar o simplă întîmplare, nu încerci nici o implicație, nimic parcă nu mai răspunde comenzilor, totul e așa, doar o presupunere și o întâmplare la care privești ca la un tablou fără măcar a da privirii libertatea să croiască visuri. Strofa a doua o începi cu acel poate, care are un rol de incertitudine, nimic nu este definit ca stare, parcă nici măcar nu te interesează ce se întâmplă privești totul cu ochiul stăinului din tine, apoi încercă să aduni măcar visurile și să faci din ele bulgări, celălalt are un rol infim în toată această stare și mă opresc fiindcă nu-mi lași nici o portiță a crede că mai există ceva… | |
| = Maria | Dora Violet [10.Dec.18 14:27] |
| Doare uneori dorinta de a fi marea sau de a o resimti in tine viu, asa cum ti-a fost cindva. Aici o femeie se lasa singura. Țărmul din ea nici nu mai plânge, nici nu mai râde. Este aproape apatie, este starea de afi departe de ceilalți, de celălalt, revenind în tine, într-un loc între ape, spre a aduna din cele ce ești ceea ce ești. Aici este o portiță. :) Comentariul tău m-a făcut să îmi dau seama că "poate doar în mine se nășteau primele stele". Mulțumesc pentru cum alini apele versurilor dinspre aproape. Drag, D | |
| = ea avea o simpla insolatie :)) | Bogdan Groza [26.Jul.05 12:29] |
| Privirea ei crucisa cauta un vartej pe unde surfistii sa taie curajosi apa ea era o simpla turista ajunsa intamplator la mare si simtea cum sangele ii ardea dupa stanci plate paote ca inima ii batea tare si ochii, cu rimel albastru, se dadeau peste cap a flirt pentru frumosii nebuni ai apelor poata doar cand vine luna ii va aduce cineva irisi in oranj sau in rosu, cochetand la fel de dulce poate ca tanjeste dupa prime nasteri odata cu aparitia stelelor sau poate ar dori o aventura in apa unde nu poate pieri stiind ca inoata foarte bine si sa arda acolo, pe covor de scoici o ultima iubire inainte de a i se termina concediul mai lasa-ma o noapte sa visez cu tine ii spune ea unui pretins salvamontist prelinge-te din mine si ramai in "digurile-mi" calde macar pana la ziua si chinuieste-ma iar si iar de sapte ori pana inima mi se sparge de fericire... si nu malasa sa ma las de iubire.... Ea se trezeste din visare cu pielea toata arsa de soare in jur nici un barbat mai de soi numai pensionari straini veniti in vizita pe litoralul nostru. | |
| = Dincolo de diguri | Magdalena Dale [26.Jul.05 13:23] |
| "lasă-mă o noapte fără chip de mare lasă-mă o durere fără chip de tine rămâi între ape fără nisipuri prelinse din mine rămâi între diguri" Ca să ne regăsim puterea de a naște stele din noi înșine, uneori avem nevoie de liniște, de libertate, de descătușare din amintiri și gânduri și ne dorim ca totul să rămână între diguri... Îmi place mult cum te scrii tu printre ape! Aproape de tine, Magdalena | |
| = Bogdan, Magdalena | Dora Violet [26.Jul.05 13:35] |
| Bodo, aoleu ce imi faci? pensionari?? Uffff. ia sa schimb eu plaja, ca asta imi lipsea, dupa ce abia de mai stau de arsita asta, ma mai trimiti si pe locuri unde e mare seceta. of of. :))) Ma bucur ca mi-ai stirnit risul, ca asa stare de intre-stari ma cuprinde in ultima vreme... Te mai astept la citire si bodoganire, acum fug sa ma scald in litere, ca altfel fac insolatie rau! Magdalena, ce bine este unroei sa lasi totul, totul deoparte, ca si cum nici ce a fost, nici ce este si nici ceea ce ar putea veni nu mai tulbura. Sa te desprinzi. Atit. Multumesc, ai rasucit o piatra de pe dig, iar eu o cochilie mereu port cu mine. Drag voua, D | |
| = simt sângele alergând peste stânci | Mușat Dana [26.Jul.05 22:50] |
| Dora, poezia ta de aici mi-a amintit de cat de aproape am marea si totusi o ignor. Mi-au placut imaginile tale ametitoare, cum ar fi "să cad aș fi vrut să îngenunchez pe ultima scoică să mor aș fi vrut să ard o ultimă apă" sau "rămâi între ape fără nisipuri prelinse din mine". Frumos. drag, Dana | |
| = Dana | Dora Violet [26.Jul.05 23:33] |
| Dane, cind aveam marea linga mine, totul imi parea traibil si indurabil. Acum sunt multe zile cind singurul loc unde mai am marea este in mine. Cind am scris aceste versuri cred ca am simtit despicind tarmurile, in sapte. Multam pentru apropierea brizei, marea la ora sapte in serile de sforsit de vara este de un intens albastru-indigo. Drag, D | |
| = erata mica Dana | Dora Violet [26.Jul.05 23:37] |
| Dana, desigur. Si vad literele in ceata deja. Nici duminica asta nu voi atinge marea. | |