| = arșița vieții nepotolindu-ne setea de a mai fi oameni | Sandra Hanna Segal [25.Jul.05 05:19] |
| pentru mine cheia se afla in strofa de la mijloc, talie de viespe a poeziei tale:) | |
| = "se acresc în semințe" | Negru Vladimir [25.Jul.05 07:45] |
| Remarc in special ultima strofa, scrisa intr-un registru meditativ, versuri asternute din dorinta de sfarsit, de repaus... o poezie a dezvrajirii, a fructelor neatinse. Pierderea capacitati de masurare a clipei, disparitia reperului dilata momentul si face posibila renuntarea. Un text ce desfasoara frumos dar neproductiv logica neputintei. | |
| + naufragiem cu picioarele prinse | Maria Prochipiuc [25.Jul.05 08:40] |
| Amintiri aduse nouă într-un fel anume, un fel de a cuprinde lucrurile și un fel meticulous de a organiza poemul într-o gradație debordantă. Mereu în poemele tale descopăr un spațiu situat între două realități care ar trebui să se respingă, dar aici la tine se contopesc. E o linie subțire de tot care separă plinul de gol, purul de impur și… vrei să treci hotarul acela, dar totuși stai și contempli, poate se mai poate reface ceva. Pornind de la viziunea aproape gravă a acestui poem nu renunți la o anumită dorință de seducție, e o anumită grație a jocului de cuvinte. Un poem cu o anumită aromă de sfârșit de cuptor | |
| = Hanelle, Vladi | Dora Violet [25.Jul.05 08:42] |
| Hanelle, da din cele trei ipostaze ale unei aceleasi stari - in continuitate fiind - tu ai ales ceea ce este mai respirabil încă. Mulțam, sper să îmi păstrez talia. :) Vladi, ești aproape de cele trei sensuri ale poemului și ceva îmi spune că ai văzut că este dincolo de neputință un potențial ascun al semințelor, al celorlalte semințe de viață. Mulțam pentru cum vezi respirațiile. | |
| = Maria, multam | Dora Violet [25.Jul.05 09:02] |
| "vrei să treci hotarul acela, dar totuși stai și contempli, poate se mai poate reface ceva. Pornind de la viziunea aproape gravă a acestui poem nu renunți la o anumită dorință de seducție, e o anumită grație a jocului de cuvinte." Aici este esența ideii de la care am plecat în poem, care vine, revine, se pierde, reapare. Aici ai simțit intens jocul - în sens bun al cuvântului - de dincolo de vers. Mulțumesc pentru fir auriu înghemotocit în steluță. :) D | |
| = Dora Violet | maria balan [25.Jul.05 10:46] |
| draga Dora, am mai trimis un comentariu care n-a aparut,poate eram delogata cand cand l-am inscris, asa ca revin. poemul tau m-a amintit de Love Potion & Naked Sword (j.r haule) si de sabina spielrein between jung &freud..si de cele citite pe-acolo...:" distruction is the origin of new life; it's hard work and requires brutal honesty". Dora Violet s-a nascut din asumarea discreta a trecutelor tristeti, convertindu-le intr-o noua faptura, mereu mai bogata, mai frumoasa... chiar vaslind fara tarm, "arsita vietii nepotolindu-ne setea de a mai fi oameni", pasim din poveste in poveste... bine te-am regasit, Ela...bine-ai venit, Dora.. | |
| = Maria B. | Dora Violet [25.Jul.05 11:21] |
| "distruction is the origin of new life; it's hard work and requires brutal honesty"." Frumoasa asociere libera, desi departe de povestea mea cartea din care ai citat, insa aceasta fraza se potriveste oricarei schimbari esentiale. Dora Violet s-a nascut din rigoarea deontologiei. Pe care sunt nevoita sa o respect in continuare. Eu sunt aceeasi, iar cine stie sa ma vada, ma regaseste dincolo de orice semnatura. Asa cum si tu, Maria, ai desprins aici firul auriu ce leaga vietile. sa iti fie apele line, uneori intilnim ape ironice care par limpezi, doar par. :) Te astept cu drag mai departe. D | |
| = Câte ceva... | ioan peia [25.Jul.05 12:45] |
| Da. Este un naufragiu. Stil didactic, pretențios, căznit, fără orizont. Dora - da, am remarcat schimbarea! - e d-a dora! Adică... pierdută în naufragiu... | |
| = Ioan Peia | Dora Violet [25.Jul.05 13:00] |
| Trecerea ta aici lasa unele urma care nu mai surprind. evident, pe alte poezeii ale altor poeti veti gasi ceea ce va place. Multumesc pentru tonul altfel dat. D | |
| = erata | Dora Violet [25.Jul.05 13:06] |
| unele urme alte poezii si de acum atunci cind ma voi adresa dvs. voi sti sa patrez pronumele de reverenta. D | |
| = Setea de a mai fi oameni | Magdalena Dale [10.Dec.18 14:27] |
| "vâslim fără țărm uneori ne disperă nu vuietul nu frigurile adâncului numai arșița vieții nepotolindu-ne setea de a mai fi oameni" Cînd în arșița vieții mai simțim setea de a fi oameni, asta spune tot despre noi înșine.... Ți-ai schimbat numele, dar ai rămas aceeași ființă întoarsă spre poezia din tine! Nu știu dacă întâmplător ți-ai ales noul nume, dar el cuprinde cuvântul dor, care spune destul prin el înșuși și culoarea violet, care după cum știi este culoare regală... Violetele de Parma au diferite culori, dar preferatele mele sunt cele violet! Magdalena | |
| = Magdalena | Dora Violet [25.Jul.05 22:59] |
| Si tu ai ales a doua strofa, al doilea rost al desfasurarii versurilor. Nu intimplator, desigur. Numele, asa cum am fost nevoita sa il schimb, l-am ales dupa inspiratie. Dora mi-a placut intodeauna, violet-indigo este o culoare ce ma defineste uneori, indeosebi in ultimul timp. oricum, volumul de poezii din iarna va fi sub semnatura mea. Multam fain, te du in locurile acelea unde inca se aud in maree glasurile naufragiatilor. Poeziile iti astern aici poduri. Drag, D | |
| = despovărați de ultimul regat | Corneliu Traian Atanasiu [26.Jul.05 10:08] |
| Frigurile vieții vin mai abitir în arșița verii. Lemnul are ritmurile lui și niciodată nu știi cînd înmurgurește din nou. Tragi o vreme la galere, cu gleznele-n obezile zilelor, și respirația se întețește din nou cu prospețime de tărm revărsat din vis pentru regi tot mai goi. | |
| = despovărați de ultimul regat | Corneliu Traian Atanasiu [26.Jul.05 10:09] |
| Frigurile vieții vin mai abitir în arșița verii. Lemnul are ritmurile lui și niciodată nu știi cînd înmurgurește din nou. Tragi o vreme la galere, cu gleznele-n obezile zilelor, și respirația se întețește din nou cu prospețime de tărm revărsat din vis pentru regi tot mai goi. | |
| = Corneliu | Dora Violet [26.Jul.05 10:58] |
| Tu privești aici cu ochiul înțeleptului și apoi cu ochiul celui ce se joacă. Și de aceea cred că ai văzut jocul de cuvinte ce ascunde o reflecție. Îți mulțumesc, să despovărăm regii, altfel ei singuri își vor stinge înmugurirea. Te aștept în același spirit. Sau altul. :) Drag, D | |