| = sensibil | stanescu elena-catalina [19.Jul.05 18:03] |
| frumoasa metafora poezia ta, chris; si trista poezie; daca tot e zidire, de ce nu poate fi una pe niste coline verzi, cu o singura intrare?! stiu de ce, sa nu-mi spui. | |
| = Cristian Fara | marina toma [20.Jul.05 00:08] |
| mereu o sa ma intreb de ce sunt postate poezii atat de frumoase la "personale" si aberatii absolut personale la "poezii"!? Dar, ma rog, astea sa ramana dilemele mele...Cat despre "personalele" tale de aici am sa-ti spun ca pe mine una m-au tulburat si ca iti multumesc pentru asta | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| te numeri printre cei care folosesc anumite elemente clasice la nivelul lirismului doar ca reusesti sa le dai un sens diferit de cel cu care e omul obisnuit. e o chestie pe care multi o invidiaza. eu cred ca stiu de ce e la personale, dar uite ca nu vreau sa 'keep guessing'. | |
| = Poezia personalului... | Dorina Baston [20.Jul.05 02:25] |
| Personal, ma aliez celor "afectati" de poezia... personalelor tale. Nu multe raman de spus odata "imbarcat" intr-unul ca acesta:) Felicitari... | |
| + doua jumatati ale unui intreg | Dana Stefan [20.Jul.05 11:53] |
| eu niciodata nu voi accepta un sentiment de risipa, cand e vorba de un intreg din doua jumatati. doua jumatati rotite in jurul aceluiasi gand pana se face praf de cuvinte, inseamna pentru mine piatra pe piatra, nu zadarnicie. cum sa-ti para atunci rau ca prin amestec framantat indeajuns, mai este risipa?! cand se face pasta din doua suflete, liantul nu mai lasa sa se desfaca niciodata constructia! chiar daca sunt gandurile tale personale si chiar daca nu vreau, nu pot sa accept tiparul acela zidit al finalului de vers, eu remarc poemul acesta, acesta e un poem cu o nuanta de o anume factura, ce ma motiveaza ca suport sa-mi apar propriile mele convingeri: piatra pe piatra daca ajungi sa cladesti, jumatatile de suflet roiesc puternic in jurul aceluiasi gand, pana se striveste timpul.. cu admiratie, Linea | |