| = Invitand-o pe Brunhilda la dans... | Dinis Adrian [17.Jul.05 23:55] |
| ,, Brunhildă în pași de tango adormind regii". Interesant mod de a vedea pe eroina din ,, Cantecul Nibelungilor" poate ,, spre a nu mai muri încă o dată". Poate sa fie vorba si despre o alta, dar eu nu cunosc decat pe aceasta. Strofa a doua este probabil definirea modului in care scrii si nu numai. Ambigua si subiectiva poezie. Greu de facut analogii povestii de care te-ai legat, de viata reala sau de tangoul etern. Ce am scos eu: Un tango para la eternidad pe piesa Cantecul Nibelungilor cu frumoasa Brunhilda care adormea regii. Cred ca m-am dus prea departe. E ceva legat de adormire, de somnul etern, de dansul etern, dar si de felul de a scrie... | |
| = Adrian | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Este un dans intre doua feluri de a fi, intructiva Brunhilda, intrucitva o altfel de feminitate. Intre un fel de a scrie si un altfeld e a scrie. E si o muzica nume care m-a inspirat sa astern poemul. Este si o antiteza totusi intre doua lumi. Si cautarea poate chiar regasirea nei linisti, unor esente. Multumesc pentru felul in care pastrunzi miturile si auzi melosul de dincolo de scriere. Drag, Ela | |
| = contrapoezie in ritm de dans | Bogdan Groza [18.Jul.05 15:25] |
| Bruna Hilda, ma inveti si pe mine pasii de tango adormindu-ma apoi in bratele tale aromate? sa ma intorci, sa ma rasucesti, sa ma invarti asa cum am vazut ca fac dansatorii ascunsi in patima iubirii spre a dansa inca o data si inca o data abandonati si topiti in renuntari reciproce... tango para muchachos, zice atunci Bruna Hilda si ma roteste, incercand la intamplare sa fac pasii necesari, atent fiind sa nu o calc amestec uneori tangoul cu sarba si cu bâțâiala pana m-apuca ameteala si vad rogvaivuri in fata ochilor la ora cand imi trag sufletul de atata dans Bruna Hilda imi lasa pe pervaz cheile de la casa vrea sa mai vin si maine seara la exercitii de dans ratacindu-mi pasii la umbra ei... | |
| = farmece de dragoste | Nancy M. Popa [02.Oct.05 19:06] |
| Buna Ela! Frumoasa alchimie pe aici prin poezie--na, ca vorbesc in rime-, si o bogatie de imagini "Brunhildă în pași de tango adormind regii mă întorc prin dafini aromând soarta ascunsă-n ploaia iubirii spre a nu mai muri încă o dată fără încercarea bronzului topit în renunțare dorințele-n dans vertical alungă tihna plutind în templul coloanelor trăitoare de visuri ambra îmi cântă-n simțuri noaptea simplă simfonie a miasmelor roditoare" Ela , tu faci farmee de dragoste ,dragoste de lume, de viata "încerc la-ntâmplare esențele-n pocal amestec uneori așa nefiresc luminile presar rogvaivuri amar în parfumuri la ora când aerolitul îmi lasă numai o veste fără cheia întâmplărilor aici izbăvite un singur grai al rătăcirilor în umbra văilor adânci dintre timpuri" si opresti timpul in loc. Mi-a placut. Drag, | |
| = Bogdan, Nancy | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bodoganel, pare-se ca ti-ai prins un pic piciorusele mici si subtirele in faldurile versurilor mele, mai ales ca Bruna Hilda nu seamana deloc dar deloc cu Blonda Ela, dar ma rog, asa e barbatul, vasnic macho, confunda culorile, mereu, intre azur si roz, intre mov si galben... ce mai conteaza, tu danseaza, Ela valseaza scriind mai departe... Nici ea nu stie ce, insa... :))))))) tu vei contra pasii.:)))))) Nancy, e un soi de descintec pentru a uni lumile de deasupra si din interior, atunci cind lupta lor se transforma in tango al sferelor si nu mai stii daca tu esti in exterior si exteriorul este de fapt un interior.. Multam fain, Nancy, aici chiar ar fi mers o poza frumoasa... dar.. :) altadata. Drag voua, Ela | |
| = Ela,tangoul e sublim...ca și poezia, de altfel | Ionescu Teodor [02.Oct.05 19:06] |
| Iartă-mă că mă bag peste poezia ta ca un "rookie" ce sunt...dar mi-am adus aminte de o trăire de la Paris- el și ea dansând tango, în fața unei guri de metropolitan. Erau sublimi, erau frumoși, erau bătrâni- ea avea cam 50...55 iar el peste 60-îmbrăcați în costume, dansau fără să le pese de nimic- nici de cei din jur, nici de orice altceva- e în poezia ta un pic din tangoul acela, un nihilism care o face sublimă... | |
| = Teodor | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Aici ai atins cea mai sensibila coarda a chitarii mele. Parisul, tangoul la orice virsta. Si da, un nihilism tremurator de vieti. Ma bucur mult ca ai vazut ceea ce putini pot vedea. Multumesc, te mai astept pe pagina mea. Drag, Ela | |