Comentariile membrilor:

=  aha	Dana Stanescu [14.Jul.05 17:52]
Obraznic spiridus, auzi, sa scoata el limba. Dar cred ca era asa de intimidare doar ai vazut cata numele are. Si nu e chiar oricine. spune-ne mai multe despre Tara dintre Sus si Jos
=  ce mai zumzaiala! ;-)	Bianca Iulia Goean [14.Jul.05 18:24]
Elena ;-)), intr-adevar cooperant spiridus, in cele din urma! ;-)) Dar stiu ca ai avut ceva de furca in gradina ta cea adevarata! Sa te vad insa ce te faci acum, cu tara dintre sus si jos, cum spunea si Dana, ai grija, acolo nu prea au voie sa fie nici flori, nici gaze... Si o remarca: nu stiu daca e nevoie sa spui mereu despre toate cele ale spiridusului ca-s "fermecate" sau magice, se intelege si pe langa, copii suntem doar! ;-))) Altfel, stau cuminte in spatele ferestrei si ma uit la voi doi!
=  :)	Elena Marcu [10.Dec.18 14:27]
Dana...:P! Pesemne spiridușul ăsta e un răsfățat, ce face dumnealui se întâmplă și la case mari, dar ai văzut câtă bunăvoință are până la urmă?:)) Țara dintre Sus și Jos este Țara Curcubeului, iar despre curcubeu se spune că nu este numai un fenomen optic, ci un legământ pe care l-a făcut Dumnezeu cu oamenii. Asta e Țara dintre Sus și Jos a spiridușului, unde, cred eu, orice e posibil. Mulțumesc mult! Bianca - ei, cum ce mă fac? Probabil că spiridușul ăsta, care îmi împărtășește puțin câte puțin despre el, îmi va face cunoștință și cu Țara dintre Sus și Jos. Deocamdată însă... îi sunt gazdă. Și chiar nu-mi fac griji.:) Cred și eu că „magicele” și „fermecatele” sunt redundante, probabil voi renunța să le folosesc atât de mult în scris, dar mi se trage de la faptul că scriind o poveste, de fapt o spun unui copil. Și de regulă, atunci când spui „și avea o căciuliță maaagicăă”, eventual faci și ochii mari, lungești cuvântul și îi dai o importanță aparte, auditoriul tău de vârstă mică devine brusc și mai atent, și mai implicat și nu rareori întreabă mai mult sau mai puțin retoric „Daaaa??!!”:) Nu promit să renunț la redundanță pe care o creează, dar am să țin cont să o reformulez eventual și să mai tai din ea. Mă opresc aici. Mulțumesc din suflet!:)
=  contele din fundul gradinii	Sandra Hanna Segal [14.Jul.05 23:02]
Foarte dragut contele asta din fundul gradinii... saru-mana mult pentru poveste, m-a uns la inima:) un dragon de calarit, care asteapta sa se tranforme in fluture
=  povesti fermecatoare	Tiberiu Juganaru [15.Jul.05 06:45]
Tot ce e "fermecat" si "magic" place copiilor, de fapt acesta este si farmecul unei povesti.Pe mine m-a fermecat povestea ta si, citind-o, mi-am inchipuit ca tu scrii la fel de usor cum vorbesti.M-a impresionat si usurinta cu care dai nume vesele personajelor.Felicitari!
=  Spiriduș	Eduard Țone [10.Dec.18 14:27]
Buuun, am ajuns la gâze si la "Terminatorul" lor. :-) Partea bună e că spiridușul tău e cooperant. Adică... ok, chiar dacă e un pic războinic, după ce înțelege cum stă treaba, cu toata domnia lui de tărâm "dintre", devine docil. Îmi amintește un pic de Micul Prinț spiridușul tău. Așa că... mă așez cuminte în fotoliu și aștept continuarea. Să nu care cumva să ne spui "noapte bună"! :-)
=  ...	Elena Marcu [15.Jul.05 11:33]
Hanna - :)) ăsta e cadou pentru spiriduș, deși, să-ți spun sincer, încă nu merită dragon de călărit, dar poate îl folosim amândoi când o fi timpul. Mulțumesc!:) Tiberiu – mulțumesc pentru consecvența cu care ai citit ambele capitole și pentru comentariu. Am promis să fur de la tine câteva poezii pentru copii, dar încă nu am apucat din lipsă de timp, sper să reușesc în we. Mii de mulțumiri! Eddie, păi, na, cum să nu fie cooperant, e musai să fie, că asta e poveste cu morală, domne, dacă se poate una ușor indirectă, așaaa, care se insinuează pe lângă poveste;)) Sincer, nu știu ce să fac mai departe, în sensul că nu știu dacă îl voi continua pe site, dacă să scriu mai mult la el și abia apoi să-l postez, dacă să-l pun poveste cu poveste, chiar nu știu ce să fac cu el. Mi-ar plăcea să fie mai multe capitole, dar mă trezesc cu pagina plină de povești, mă înham la consecvență și nici măcar nu sunt sigură că e ceva de capul lui. Voi toți sunteți de aur, veniți aici și faceți galerie, mai o susținere, mai o recomandare, dar de fiecare dată când recitesc, mi se pare... destul de subțirel și expediat (și ăsta;)). Mai văd eu. Mulțumesc mult! Ca de obicei...
=  Scrie!	Eduard Țone [10.Dec.18 14:27]
Elena, sigur ca cel mai bun "feeling" pentru un text propriu este cel pe care il ai cind il recitesti dupa o perioada de timp. Daca perioada de timp e prea mare insa, s-ar putea ca reperele sa ti se fi schimbat intre timp si tot ceea ce mai poti "culege" de la acel text e doar o sprinceana ridicata, a neincredere. Asa ca imi permit sa-ti recomand sa scrii asa cum simti, de fiecare data. Sa postezi, aici sau in alta parte, pentru ca sa fii citita, aplaudata, criticata, si sa lasi orice prejudecata literara la o parte. Iti "vine" sa scrii povesti? No problem: scrie povesti! Vrei sa scrii proza erotica? Go 4it! Consecventa sau inconsecventa, atita vreme cit scrii si "bucuri" prin scrisul tau, vei avea cu siguranta satisfactii din ce in ce mai mari.
=  alandala	Miruna Dima [15.Jul.05 17:41]
Să nu crezi că n-am observat! Poate că spiridușul ăsta e corespondentul tău din altă lume. Nu vezi că aveți nume la fel? :) M-am gândit eu că poate scosul limbii o fi formulă de salut în țara spiriducească. Și-apoi ei oricum sunt ciudăței, așa că bine c-a ieșit curcubeul de după ...ochii mari și curioși.
=  alandala	Elena Marcu [10.Dec.18 14:27]
Miruna, o fi, parcă poți să știi?:) Nimic nu e clar cu spiridușii, cel puțin deocamdată. Cât despre scosul limbii, urât, foarte urât și inacceptabil în nici o țară, să fie clar!;)) Ții cu el și-l disculpi? Eeeee... Mulțumesc, asemănarea de „nume” desigur că i-o datorez, doar este o poveste adevărată... (dar am permisiunea lui). Eddie... (aici urmează oftat din toți rărunchii), era așa de simplu și atât de firesc, încât nici nu mă mir că nu am înțeles și singură. Da, ai dreptate. Să scrii așa cum simți. (aici urmează zâmbet de ușurare). Ai toată dreptatea din lume. Mai puțin într-o privință, unde nu m-am făcut înțeleasă corect, nici pe departe nu e vorba de vreo prejudecată literară, nici vorbă, nici vorbă, ci doar de neîncredere, sau de o tatonare, încă mă mișc destul de confuz și nesigur printre formele de exprimare, nu-s prea mulțumită, nu transmit tot ce aș vrea, și asta nu din vreo pedanterie sau vreun perfecționism căutat, de data asta chiar așa... simt.;) Dar am înțeles cu adevărat mesajul și mulțumesc din nou.