| = Izvorul naste secunda iubirii. | Vali Nițu [10.Jul.05 19:04] |
| Anana, Iubirea poate ramane la vatra, dar uneori ea se odihneste putin, asta pentru a merge mai departe, tot mai departe. Vali | |
| = Vali, | Nuta Craciun [10.Jul.05 19:19] |
| Vali, iubirea mea, toata, a ramas undeva in spatiul muntelui, a izvorului din copilarie, la vatra, desi suna arhaic nu am vrut sa evit ... tu zici ca ea poate merge mai departe? dac-as putea prinde capatul lumii, stii ce as face? as intoarce trecutul, as renunta la viitor mi-as fauri un prezent din trecutul meu ajustat pe alocuri, de ajustari e nevoie pentru a-mi putea intra in noua mea existenta, si l-as trai din nou... da, recunosc mi-e teama de viitor e prea multa incertitudine, doar in trecut gasesc lucruri dragi ... multumesc ca ai atins aceleasi secunde cu mine drag Anana | |
| = Raman amintiri PREZENT. | Vali Nițu [10.Jul.05 20:11] |
| Anana, Poti prinde"capatul lumii"...zic si eu. De multe ori trecem pe langa ceva drag fafa sa vedem sau ne facem ca nu vedem. Suntem orbi si intr-o zi realizam ce am pierdut.In oglinda de lut ne privim si nu ne mai recunoastem. De ce? Pentru ca vrem sa recunoastem "izvorul de rau luminand in piatra" Asta e! Vali | |
| = Anana | Lucia Firefly Popescu [10.Jul.05 20:37] |
| Ma intreb cum reusesti sa redai atat de multe in atat de putine cuvinte. E minunat sa poti face asta, si da-mi voie sa te felicit, mai ales ca as vrea sa pot si eu.. Dar mie nu-mi iese asa ceva.. :) Ei, ma multumesc sa citesc la tine! Pentru ca scrii pe limba mea... sau cel putin, pana acum, asa ai facut. Astept sa imi mai dai sa beau priviri din poemele tale! M-as culca si eu langa un astfel de izvor... Numai ca incertitudine sau nu, trebuie sa pasim mai departe... Incertitudine la inceput, teama, dar, cine stie, poate ne va placea ce vom gasi.. Mult drag, Licurici. | |
| = ceau Nuta :) | Octav [10.Jul.05 21:55] |
| o poezie frumoasa ''sunt izvorul din râu luminând în piatră '' Fiecare are o scanteie a lui cu care lumineaza lumea. Iar daca acea scanteie e de cele mai multe ori dragostea nu ma mir :). Cu drag, Octav. repet. imi place mult. :) | |
| = Capătul lumii ca un nou început | Magdalena Dale [11.Jul.05 11:53] |
| În poezia asta, descopăr o personalitate nouă, înzestrată cu același har în folosirea cuvintelor... Este greu să construiești o poezie cu rimă, mai ales deoarece uneori în căutarea rimei mesajul mai pierde din forță, dar în poezia ta nu se pierde nimic. Trecutul, este cel care ne rotunjește, numai prin el suntem noi întregi, un ghem de vise și de trăiri care luminează în piatră precum un izvor. Chiar dacă iubirea a rămas în vatră, îți trebuie un pic de curaj ca să te întorci acolo pentru a-ți culca capul lângă izvorul sufletului și atunci capătul lumii poate fi un nou început. Drag, Magdalena | |
| = muntele din noi | Lory Cristea [11.Jul.05 16:09] |
| Amintire a muntelui crescut in gand....se-ntampla ceva frumos cand ma aflu aici, ti-am mai spus-o, mi se pare, pot sa iau fiecare vers al tau in parte ca pe o poezie, fiecare vers al tau imi vorbeste mie despre tine....ma bucur mult cand te citesc Anana, si ma plec un pic mai bogata de fiecare data:) cu drag - Lory | |
| = raspunsuri: | Nuta Craciun [12.Jul.05 03:04] |
| licurici esti prea draguta, n-o sa ma crezi lipsita de modestie daca-ti spun ca, e o poezioara doar cu valoare sentimentala, nu este riguros construita, dar pentru mine este o rotita din lantul care-mi sustine echilibrul ... esti cititorul meu fidel licurici si pentru asta o sa-ti dau cu prioritate apa din izvorul meu, sau cate-o privire spre copilarie intoarsa drag Anana Octav ceau! ma bucur ca mi-ai gasit izvorul, iar despre scantei, ce sa zic; unii lumineaza intunericul lumii cu ele, altii o aprind... Nuta Magda si eu cred ca mai greu este sa te asterni in rime, ii spuneam candva si lui Lory asta, dar haide nu ma lauda prea mult, simt eu ca este loc de mai bine... iar despre trecut si tu crezi ca ramane sa traiasca in noi? daca suntem un amestec de trecut prezent si viitor, in cantitati egale, eu sincer spun ca simt doar trecutul... drag Anana Lory mi-amintesc cum scri tu despre muntii din gand... apropo, stii ca muntii tai sunt si ai mei? eu sunt din Orastie, sunt doar temporar la capatul lumii... dar in poezia cu rima nu te-as putea egala, sa nu uiti asta drag Anana | |
| = unde-i capătul lumii să-l prind? | Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.18 14:27] |
| E bine că recidivezi în amintirea care arată că îți recapeți, căutînd-o, născocindu-i mitul, înrădăcinarea existențială. Ți-ai găsit cuvintele vîrtoase, dense, vii care te reînsuflețesc odată cu rîndurile pe care le scrii. Îmi place "în oglinda de lut mă ascunde" și "amintire-a muntelui crescut în gând". Ai prins capătul lumii, ai grijă să nu-l mai scapi. | |
| = Anana, "oglinda de lut" a trecutului | Bianca Iulia Goean [17.Jul.05 10:50] |
| Tendinta de a face un cerc perfect din trecut/prezent/viitor, atat de frumos prinsa in versuri aici, da, si mie mi-a placut, Anana, izvorul ce n-ar curge mai departe, s-ar opri in vatra, muntele ce nu ar trece in stanca... si totusi... Dar nu, mai bine ma abtin si comentez numai poezia ;-) care-i frumoasa, simpla si delicata. Drag, | |