| = steluta!!! | Vlad Catalin [08.Jul.05 10:35] |
| Frumos poem. Aproape n-am cuvinte sa comentez, sa adresez pareri. Acum o saptamana am intrat pe un alt text de-al tau, o poezie la fel de iscusita si-am inceput sa scriu in subsolul ei ceva. Dupa zece randuri mi-am dat seama ca te ironizez. Muicaaa! Ce ma fac! Nu mai stiu, nu mai pot scrie normal, sobru, serios. Poate de aceea comentez, de la o vreme, atat de rar. Ar zice lumea c-o iau la caterinca (cuvant imprumutat de la Bacovia!). Mai usor imi e sa merg pe pagina lui Joe King, el e din acelasi aluat. Ce mi-a placut mai mult: Hai să încercăm să ne aruncăm neștiuți nici de timp, nici de zbucimul mării, în valuri, și-ți voi modela inima cu verdele privirii, cu surâsul soarelui și poate cu lumea cioplită îmbrățișare. Ai scris frumos. Felicitari Maria. st | |
| = un suflet ce imboboceste | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| "E timpul când ecoul trupului se face auzit în floarea ce îmbobocește" Un "volum" de ganduri, de maretii sufletesti reduse intr-un cuvant magic "iubire". Totul intr-un stil original, abundand din acest suflet zamislit de decembrie. Incantat Maria | |
| = Frumusetea sculptata din marmura versului | razvan rachieriu [02.Oct.05 19:06] |
| De mult nu am citit un poem atât de complet, ca și cum în ritmul melodic al versurilor , cea mai frumoasă femeie se dezbracă lent în fața cititorului uimit și în extaz de formele desăvârșite și de bijuteriile sensurilor poetice. O simfonie de eufonii de imagini și jerbe de cuvinte reverberează în ființa îndrăgostită de vraja versului. Superbă este poezia, ca și cum ai scris-o “pe o pagină de cer” , cu cuvinte păsări zburând spre verticalitatea sensurilor profunde. Descoperi în Arta cuvântului esențele sculptate în vers adânc cu seva absorbind infinitul, iar poezia ia chipul frumuseții ca idee a desăvârșirii în artă. Felicitări ! | |
| = doua cuvinte iti doresc | Marinescu Victor [08.Jul.05 14:17] |
| ai trecut cuvantul prin zile si nopti cautand iubirea. doua cuvinte iti vor aduce inapoi nopti si zile trecute, ratacite intr-un singur cuvant-singuratate. am invatat sa numar, o zi, doua trecute-n doua cuvinte-te iubesc. intr-o zi iti vor fi daruite si singuratatea o veti sterge in doi. apoi, invat sa numar din doi in doi. | |
| = Cuvântul însângerat își oblojește rana scriind o poezie | Maria Prochipiuc [08.Jul.05 14:22] |
| SorineVladCatălinule - îți mulțumesc pentru steluță, iar mi-am adus aminte că ai merita și tu lucrul acesta, să fii purtător de stele, nu că fac acum aluzie că aștept steluțe de la tine , dar oare, mai mare merit să ți se joace proza de o artistă e un lucru de nimic? Mă întreb doar, când mă întorc de pe Rarău voi încerca să propun și soluția asta. Demult nu te-am văzut pe la textele mele se pare că acesta te-a atins rău de tot , dacă ai reusit să fii atât de serios, eram sigură că alt gând nu-ți este pe măsură. Sunt gânduri așezate după numărul lunii pline. Ionuț – nu e chiar un volum de gânduri, ci sunt gândurile unei luni, poate a lunii de pe cer sau poate a unei luni ca număr de zile sau poate doar o zi de luni, rămâne ca fiecare să descifreze și dacă tu ai descoperit acel cuvânt ascuns de mine numit iubire, nu mai spun nimic. Multumesc! | |
| = Frumos desenul!!! Ai incercat sa desenezi poezia? Nu! | Dinis Adrian [02.Oct.05 19:06] |
| Imi place poemul desi cuvantul(cuvintele) par sa devina monontone. Trebuie sa recunosc ca n-as fi terminat de citit daca poemul n-ar fi avut si acel desen la sfarsit pe care vroiam sa-l revad doar dupa ce as fi citit-o. Am considerat ca asta e premiul care-l merit dupa ce citesc ceva atat de lung. Putini de pe site-ul asta au curajul sa scrie poezii lungi si in nici un caz de genul asta. Lectura neintrerupta nu este indicata, ci cea fragmentata la poezia ta pentru ca reduce din farmecul poeziei. Povestea cuvantului devine totusi monotona. Nu stiu cat de adevarate sunt toate propozitiile, dar poezia asta e ca o sumedenie de ganduri. Totusi prea multe deodata. Cu admiratie pentru incercarea unui lucru nou. Imi salvez desenul... | |
| + asteptand sa se umple luna.. | Dana Stefan [08.Jul.05 18:03] |
| ayi ai scris despre lumea cuvintelor, viata e ceea ce curge, te-am vazut vizionar de moda veche, cuvintele isi cauta fiecare locurile lor, stii?, cuvantul e cuibul gandurilor, in noaptea adanca, tresar la raspantii de vieti,e timp de vara si tu nu ai uitat ca timpul e cel masurat, leapada-te de zile, e vis, e speranta, cuvant insajgerat ce-si oblojeste rana prin ofranda de stele cazatoare, pamantul e din lutul nostru, altar de-nchinaciune... :) ganduri ce ar fi meritat sa fie ilustrate fiecare, si pentru ca fiecare e un licar, pun si eu un scaparat. Linea | |
| = Nu am putut rămâne tăcerii... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Marie, când citesc cuvinte-candelă reînviind aprins vieți într-un prea omenesc suflu, nu pot să mă las tăcerii altfel decât amintitndu-ți ruga pentru frumos pe care tu ne-o lași aici, noi doar așteptând ca "din lutul nostru să se modeleze inimi și cuvinte, altare de închinăciune..." Eu spun că niciodată scrierea ta nu a avut această atingere de har, poate greșesc, însă din toate cele de mine atinse pe paginile tale, aici vibrațiile înalte se simt intens. Culeg ceea ce mie îmi reverberează încă, deși am fost a doua cititoare și aceste cuvinte ale tale vor răsuna încă și încă și încă.. "Cuvântul e bărbatul și femeia, copilul și nenăscutul, el poartă mereu un nume. E candela ce își revarsă iubirea genunchilor sărutând pământul, e inima mea și a ta chinuită de ispășirile unor vremuri demult trecute. E poate veșmântul în care mă voi prezenta la dreapta judecată…" Închinăciune. Și admirația mea rămâne. Daniela | |
| = Răspunsuri întârziate pentru Răzvan, Victor, Adrian și Daniela | Maria Prochipiuc [02.Oct.05 19:06] |
Razvan – Îți mulțumesc mult pentru faptul că ai reușit să pătrunzi prin gândurile mele atât de încâlcite, ai găsit cheia acelor sensuri, îmi place și faptul că ai reușit să asculți și simfonia pusă nu numai în cuvinte ci și în imaginea cuvintelor. Victor - e adevărat ce spui tu , zile și nopți au stat la cumpăna acestui text adunate din rătăcirile lor și așezate sub cupola unei luni pline, nu-mi place că tot îmi vorbești de singurătate, singurătatea în doi e cea mai dură… Adrian – Da, poate am încercat să desenez poemul, dacă în monotonia cuvintelor ai reușit să parcurgi textul până la capăt tot e ceva, ce am aflat de aici că ai privit întâi desenul și după ai citit, fiecare cu preferințele lui. Propozițiile sunt adevărate, unele din ele chiar trăite, dar probabil tu ești învățat cu alt stil, mă poți descoperi și altfel daca te mai duci pe pagina mea, încerc să diversific. Gândurile erau după numărul zilelor unei luni, așa că… Daniela – tăcerea e apăsătoare dar și cea care ne duce unori spre cuvântul – candelă, încerc să acopăr anumite nuanțe ale tristeței și vreau mereu să fac un fel de cină de taină a cuvântului cât reușesc nu știu, dacă tu m-ai găsit aici altfel, asta îmi doream, doar tu știi să pătrunzi dincolo de cuvinte, doar tu știi să descifrez enigmele… | |
| = Pentru Dana cu mulțumiri | Maria Prochipiuc [19.Jul.05 12:14] |
| Dana – cum ai știut tu că lângă toate aceste gânduri și mai ales că la o lună plină stelele nu trebuie să lipsească, e mult prea frumos că ai aprins steluța ta acolo, te aștept mereu în cuibul gândurilor mele ca pe un vizionar de modă veche, nu ne putem lepăda de zile, dar mai ales de nopți, de nopțile când luna e plină și gândurile încearcă să răscolească pe la răspântii, când inima încearcă să treacă anumite bariere, când cel cea pentru care poate scrii e doar o stea căzătoare, luminează un timp și… eu cred și mai ales nădăjduiesc că nimic nu poate fi fără răspuns. Îți mulțumesc, am vrut să-ți răspund de acolo de sus de unde eram cel mai aproape de stele, dar nu sunt toate după vrerea noastră, așa că acum considerând că nicodată nu e prea târziu: îți mulțumesc! | |