| = Prietenie... | Ionovici Titi [10.Dec.18 14:27] |
| În 1875 Creangă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, pe atunci revizor școlar la Iași și Vaslui. Poetul nepereche descoperă, la o consfătuire a învățatorilor ori la vreun han ieșean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creangă. Devin prieteni pentru totdeauna. E cea mai frumoasă prietenie din istoria literaturii române. Eminescu îl determină să scrie și-l introduce în cenaclul Junimii. Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme în bojdeuca din Țicău, gustând cu plăcere sarmalele facute de Tinca. Sub imboldul poetului, care-i citea și-i îndrepta manuscrisele, sunt compuse, în bojdeucă, genialele sale scrieri literare, care vor încânta toate generațiile de cititori români și nu numai. De remarcat este faptul că anii 1875-1883 sunt pentru ambii anii capodoperelor literare. Destinul face ca, în 1883, amândoi să se îmbolnăvească și să nu mai scrie nimic important, după acest an. Deci, exact în aceeași perioadă cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav și scrie sporadic. Crizele de epilepsie îi aduc o suferință de exact șase ani. Când află, din presa, că Eminescu e bolnav, îl apucă disperarea. În 1889 când află, din ziare, că la ospiciul dr. Șuțu din București s-a stins "fratele Mihai", plânge ca un copil și murmură tremurând de suspine: Bădie Mihai! Se stinge din viață în iarna aceluiași an… | |