| = Citit și ciudat... | cernea lucian [29.Jun.05 03:11] |
| Ciudățel text..în această alambicată societate care a devenit "Agonia" noastră zilnică puerilitatea e un lucru de care nu mulți pot fi acuzați..respect faptul că ați încercat să păstrați o muzicalitate poeziei..prin folosirea rimei, chiar dacă uneori imperfectă...replică la poezia dumneavoastră: Desigur pe furnici le făuresc, Le plămădesc, și de speranță pline, Le-mping către copite cabaline, Cu pașii mici spre moarte le gonesc. Adânc după furnici eu scormonesc, Și parcă ar pământul cu copita, Cu glasul calm și chipul îngeresc, Spre mare numai eu le sunt ispita. Și ele mor ades și tot mă părăsesc, Iar eu, bătrânul cal fără de dinți, Resimt că ele sunt ai mei părinți, Ce m-or preface-n lut de mă iubesc. | |
| = ori iarba nu-ti place? | Emil Carageorge [29.Jun.05 23:38] |
| am citit si comentariul d-lui Cernea, nu pot fi de acord cu dumnealui. Miorita cabalina este exact ceea ce vrea sa spuna din titlu: o prelucrare folclorica, pornind de la o idee arhicunoscuta, autorul zamisleste ceva nou. Nu este deloc puerila, faptul ca d-nul Cernea reuseste sa versifice cu usurinta este meritul domniei sale, dar ceea ce a compus este PUTIN legat de textul comentat. Mie mi-a placut aceasta derivatie de la tema mioritica, iar apelul la cabaline este original. De notat ca din Miorita a luat numai ideea, nu si vreun vers care ar fi transformat poezia in parodie.Si caii se pasc, nu-i asa? | |