| = generoasa, satira... | maria balan [28.Jun.05 22:37] |
| satira calda, amara si calda, generoasa pana la urma,la adresa tuturor... caragiale isi iubea fara discriminari personajele... ti-e dor de romania? sau doar imi pare mie... | |
| = si eu imi iubesc personajele | Sandra Hanna Segal [29.Jun.05 01:53] |
| aici m-ai prins, Maria ta:) si eu imi iubesc personajele, altfel greu as putea scrie despre ele... il iubesc si pe Caragiale, si din Romania am plecat cu spiritul lui de glumetz si moftangiu in buzunar... asa ca nu mai pot sa pun istoria la coltz decat cu generozitate chestiunea de fata are multe interpretari, dar cum zici la urma urmei poate fi o oglinda in care ne vedem toti... ideea de la care am pornit e chiar istorica (acum 3 ani am fost in Italia - o, vremurile bune de alta data - si am vazut printre altele si Pompeii si Herculaneum), de aici si borderul in care am colat diverse imagini, majoritatea de la Pompeii (+ un personaj dintr-un DVD despre ultimele zile ale orasului)... am bagat pe acolo si niste ani, cu cifre romane, ca sa fie de epoca (imi place sa presar hint-uri) ca sa nu ma lungesc comentandu-mi propria isprava iti multumesc mult pentru trecere si prinderea esentei si te mai astept:) | |
| = Citit și plăcut | cernea lucian [30.Jun.05 01:07] |
| DA, am citit și mi-a plăcut, deși o parte din text te face să te gândești..ce mai e azi valoarea...pe vremuri vitejia unui om, războiul, ...ahh...să spunem doar că înainte pentru a face foarte mult rău trebuia să plătești foarte scump..să ai oameni care să te urmeze, să fie fiecare echipat..acum apăsăm un buton și am mai șters o țară de pe hartă..Suntem oameni logici, și iubim regulile, și cât de ironci...le iubim mai mult parcă atunci când le putem încălca..e trist..e trist că gândim astfel..nu știu pe nimeni din vechime care ar fi putut spune "All is fair in love and war" (Machiaveli - și îmi cer scuze pentru felul cum am scris numele - nu se pune..el reprezintă sfârșitul erei demnității umanității) CE bine-ar fi să fim din nou ca altădată..bărbații să fie bărbați..să renască Aias Telemonianul și Aias Oilidul din țărână..să vină iar Ahile, și să coboare Zeii din Olimp pentru cinstes de a le sta aproape în luptă..să surpăm iarăși zidul Troiei, să înfrângem hoardele barbare..să fim iarăși oameni.. Dar astea sunt trecute..și nu putem decât să visăm..să fim civilizați în felul nostru modern și decadent... Ca întotdeauna Al dvs sincer | |
| = Pompeii - the last days | Sandra Hanna Segal [30.Jun.05 04:40] |
| Multumesc de trecere, Lucian, mai ales ca tu esti pasionat de istorie, ceea ce e in ziua de azi un lucru mai rar:)... Adevarul e ca indiferent de mijloace razboiul ramane "an ugly animal"... eroii mei traiau din amintiri placute de campanie, dar cei infranti de ei aveau amintiri mai putin placute. Dincolo de faptul ca ramane o mare civilizatie, Imperiul Roman a fost totusi un stat militar din cele mai agresive care a umblat cu ciomagul prin lume si a furat cam tot ceea ce se putea fura. Ca cetatean roman aveai o viata privilegiata (fireste in functie de rang si portofel); ca barbar pus cu botul pe labe faceai o excursie gratis la Roma si figuratie in procesiunea triumfala, moment in care iti luai in cap tot felul de pietricele si napi stricati de la plebea fericita ca zeii lor au fost si inca odata mai tari. Daca nu erai colateral damage in spectacolele de circ din zilele urmatoare, puteai avea o interesanta cariera de sclav. In ciuda acestor apucaturi, romanii erau oameni ca si noi, si exact asta e si ideea textului... isi iubeau familia, imperiul si zeii, se plimbau cu caiinele dupa masa, comiteau umane fapte de coruptie, erau interesati de urcusul pe scara sociala, de vilele de vacanta si... de fetiscane. In coltul din stanga sus e o inscriptie electorala din Pompeii, un fel de "votati cu..." urmeaza un fragment de fresca dintr-o taverna,un chef cu meseni, mai jos e un fragment din arcul lui Titus (la Roma), o alta inscriptie din Pompeii si o imagine de pe DVD-ul "Pompeii the last days". | |
| = zambet de dimineata | carmen mihaela visalon [01.Jul.05 05:43] |
| Trecut prin pompei. Citit despre prieteniile ingropate in cenusa. Amintit de pasarea Pheonix dar si de nemuritoarele delcii-capricii ale zeilor muritori si nemuritori. Sa ai o zi buna si tu si Marcelus. c. | |
| = hannele, | bazil rotaru [01.Jul.05 07:58] |
| Este prima oară când comentez un text dublat de o imagine; pentru că toate au un început am început de aici pentru farmecul de palimpsest pe care scrierea ta îl are. Intre două băi de sânge are loc și această baie de rememorare epică ce reduce scenariul interior la o tulburare a apelor și însăși vulcanilor. Nu mai contează că aceste teme vin direct și nepervertite din romantismul de cea mai bună calitate, contează imperativul acestui text care dă parabolei, sau firului epic, un sens deliberat amar și neguros. Nu numai zăngănitul armelor este semn al destinului implacabil dar și însăși natura care, ca orice loc cald și prietenos ascunde primejdiile cele mai oculte. In orice lucru există o moarte și un început. Apreciez încă o data simțul fin al acestor universuri sub care domnește rictusul subțire și, poate, tandru (!) al morții. Pe acest text meritai o stea sau măcar un sestert. | |
| = cu sestertul in buzunar | Sandra Hanna Segal [01.Jul.05 08:05] |
| Bazile, uite ca tocmai m-am logat ca sa mai postez un text, dar comentariul tau mi-a facut o mare bucurie, asa ca raspunsul mai intai de toate. You've got it:) Moartea mea are intotdeauna un rictus subtire ca lama de cutit, da' tandru. Plus ca e scriitoare si face mici glume printre randuri. Si uite, bag sestertul ala repede in buzunar, ca vremile-s nesigure. Multumesc mult de trecere si de prinderea asupra intentiilor mele. | |