| = părere | Lucian Mușet [28.Jun.05 17:51] |
| titlul se regăsește bine ca idee în text. poemul însă cred că e prea explicit și că ar trebui să mai debarasezi din balast. în rest... numai de bine | |
| = Lucian | Vasile Mihai [28.Jun.05 19:10] |
| Sunt onorat si bucuros de vizita ta, Lucian, prima, daca nu ma insel. Iti multumesc si pentru vizita, si pentru observatii. As vrea sa te intreb ceva... Care crezi tu ca este balastul? Nu de alta, dar din cauza unei dureri de masele, la propriu, nu prea mai functionez la parametrii normali :). Poate studiem impreuna problema. Cu drag, Mihai | |
| = like it! | sabina [28.Jun.05 21:04] |
| "la capătul celălalt nu mai este decât inima ta căruntă de atâta așteptare de-atâta trezie deșertică undeva la est de tine însuți" asta e partea care mi se pare cea mai transparenta... :) eu prin fereastra asta am intrat :) kiar ma intrebam de ce nu e prima fereastra si apare abia spre sfarsit... :) se poate intra si pe usa din spate, deci? :) | |
| = re | Lucian Mușet [28.Jun.05 19:50] |
| mihai, în primul rând îmi cer scuze, eram pe fugă atunci când am făcut comul de mai sus și poate am aruncat aiurea termenul balast. era, evident o viziune personală a acestui text care mi-a plăcut și la care am vrut să las semn, doar că am făcut-o în grabă și lapidar. sunt câteva mici aspecte pe care eu le vedeam altfel. de ex. termenii: "visul treziei?", "gândește-te", "către ieșire", "de întrebare", "la televizor", "derulându-se pe ecran de cristale lichide alb-negru sau color", "gândește-te", ar putea foarte bine lipsi. și aș modifica expresia de legătură "pe la visele lor". dar, repet, e o viziune personală asupra unui text tare plăcut. s-auzim de bine, | |
| = Sabina si Lucian, din nou | Vasile Mihai [29.Jun.05 11:26] |
| Sabina, bine ai revenit :). Nu ne-am mai vazut de multisor si ma bucur ca ai gasit o fereastra prin care sa poti intra... Cu labirinturile astea nu se stie... care mai e usa din fata si care e cea din spate :). Te mai astept cu drag pe la mine! Lucian, ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc inca o data pentru ca ti-ai indreptat atentia asupra textului meu. As vrea, daca se poate, sa iti explic ce a fost in capul meu cu expresiile pe care mi le-ai semnalat tu. De obicei nu prea imi explic textele, dar de data asta cred ca e un lucru bun, pentru ca in felul asta reusesc si eu sa ma dumiresc daca gresesc sau nu :). "Visul treziei" este un fel de revers al medaliei, conceput ca a doua parte a unui joc de cuvinte, simetric fata de "realul visului" folosit anterior. Cred ca daca am renunta la el, jocul ar fi incomplet. Dar ma mai gandesc. „Gandeste-te“, primul dintre ele, introduce o usoara nuanta de ironie referitoare la capacitatea unui individ sa influenteze logic ceea ce viseaza in starea de somn. Cel de-al doilea reia cumva ideea saradei. Lucrurile nu stau mereu asa cum par la prima vedere, la granita dintre real si ireal. Gandeste-te, unde-i de fapt sarada? :) „Catre iesire“ - l-am pus acolo ca sa defineasca pe de o parte intentia de a evada din sine (de data asta... in alte parti eul vroia sa evadeze IN sine) si dorinta de exprimare. Iesirea din vis nu este una cu iesirea din labirint. Dar aici intr-adevar trebuie sa ma mai gandesc daca pastrez sau nu expresia. Mai departe, „de intrebare“... Nu pot lasa doar semne, ca am nevoie de intrebarile alea acolo. Ai dreptate, incarca putin... Mi se parea simbolic sa spun semne de intrebare in loc de intrebari, simplu, dar poate ca o sa trec pana la urma intrebari. „Televizorul“ vrea sa puncteze faptul ca uneori oamenii sunt doar spectatorii propriilor lor vise, nu le pot influenta. Viata/visul se deruleaza uneori in fata ochilor tai... nu de putine ori am avut eu, cel putin, senzatia ca ma privesc din afara. Ecranul LCD marcheaza timpul modern, marcheaza faptul ca totul se intampla (sau se viseaza) AZI. Dar totusi, omul are posibilitatea sa isi aleaga culoarea in care sa viseze - alb negru sau color - care inseamna, in contextul asta, tot o marca temporala. Alb negru - ieri, color - maine. In sfarsit, „pe la visele lor“... se vrea a fi o parafraza sau o reformulare a expresiei pe la casele lor. E vorba de vis, despre o stare onirica, despre un labirint. Raportati la cel din labirint, ei sunt spectatorii... care au obosit sa astepte sa ma descurc prin mine insumi si au plecat acasa, sa-si vada de visele lor. Nu stiu cat de clar am fost :). Oricum, ma mai gandesc si la cele spuse de tine, si la cele explicate. Poate imi spui ce parere ai, daca mai treci prin textuletul acesta :). Eu te mai astept si pe poezia asta, si cu alta ocazie, daca iti face placere. Cu drag, Mihai | |