| = durere de copil... maturitate infioratoare si nemeritata | Cîrjan Cristian Dragoș [25.Jun.05 20:04] |
| Ai suprins ceva foarte trist insa cat se poate de adevarat in lumea aceasta. Prea realist, mult prea realist... pana si limbajul partial copilaresc dar cat se poate de matur m-a impresionat. Situatia imi e arhicunoscuta. Nu stiu daca sa spun felicitari sau sa stau mai departe ascuns in coltul meu, gandindu-ma la copilul acesta. Aleg sa spun felicitari, intr-o incercare superficiala de a ingora realitatea de zi cu zi. Drag, Dor | |
| = copil...cu idelurile distruse | Petrus Gheorghe [26.Jun.05 09:26] |
| mersi ptr vizitare. te mai astept.da, din pacate e cat se poate de real(ist)a povestea.se intampla mult prea des.dar ceea ce e cu adevarat important e sa nu ucidem copilul din noi, doar pentru ca traim intr-o lume a "oamenilor mari".sa nu ajungem ca si copiii nostri sa gandeasca la fel. nu te mai gandi la acel copil.a invatat de mult sa mearga mai departe.de unul singur.dar era nevoie de un astfel de semnal de alarma. limbajul imi apartine..asa sunt eu "in every day life".si ma intreb: oare cand poti spune..de azi sunt un om mare? cele bune. | |