| + "femeia ta amforă" | Negru Vladimir [23.Jun.05 00:10] |
| Vad ca ai despartit apele timpului intre un trecut recent si un prezent ce tocmai se duce avand drept prapastie tacerea, dar nu orice fel de tacere ci una poruncita, actionala, un efort de vointa nedeterminat... "taci" poate fi adresat cuiva sau poate fi un indemn catre sine... "nici munți nu erau ape nici negrul nu era colb adunat-am viul spart între palme"... un poem reusit. | |
| = Valdi, anume taceri | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Valdi, ramin fara cuvinte, insa in mine nu tac. Sunt intre timpi, niciodata nus tiu incotro ma indrept cind scriu, mereu se aud muntii, marile, miturile. Nu stiu ce pot spune mai mult, insa ceva ai intuit, ceva ramine nerostit. Mie niciodata tacerea nu imi suna la imperativ, tacerea nu poate fi impusa. Si apoi, de face trecerea intre "painea uscata pe lemnul tau plinge" - taci - si mainile celui ce face din amfora cioburi in "buza noptilor", atunci sensul poate fi inspre descoperire. Aminteste-ti "il senso de la vita". Multam pentru cum se roteste in sens invers acea lumina din stea. Ela | |
| = ambrozie | Alina Manole [23.Jun.05 01:41] |
| Remarc ambrozia primei strofe și tac, dacă așa îmi spune poeta. P. S. Valdi, așa să-i rămână numele. :) | |
| = Alma | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Tacerea aceasta este undeva intre paminturi si ceruri. Si de aceea. Cit despre Valdi, sigur era Vladi, iar eroarea dubla de scriere merita a fi botezata de tine cu acest "asa sa-i ramina numele". Acum ascultam "Vara" de Vi-valdi. :))) Multam, ambrozia, mereu... Ela | |
| = simbioza | Bogdan Groza [23.Jun.05 10:35] |
| amfora, reprezinta o multitudine de simboluri, e ca un fel de graal in care se pastreaza o taina divina. Poate de aceea erai femeia amfora ca sa pastrezi o taina, scrisa cu hieroglife, rugand-ul pe "el" sa te aduca, citindu-te, descoperindu-te, pastrandu-te ca pe un vas scump, in fata caruia trebuie sa taci, fie mut de admiratie, fie ca o tacere mistica, religioasa, tainica. Strofa a doua e o ruga facuta dupa ce te-a descoperit astfel incat intree tine, ca amfora, si el, ca pastratorul graalului, adica a vasului tainic, exista o simbioza perfecta. Asa vad eu aceasta poezie | |
| = erata | Bogdan Groza [23.Jun.05 10:38] |
| erata, rugandu-l, nu rugand-ul. scuze, graba | |
| = Graalul, Bogdan | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Intr+o mirare inalta, ma descopar in cuvinte, nici macar o privire de vultur nu credeam ca ma citeste atit de profund. Si pentru acest fel al tau de a descoperi intelesurile te felicit, aveam un talmaci pe poeyiile mele, acum pare+se ca mai este unul. Ea era Imparateasa, tu esti Imparat )parca asa iti spunea cineva la iasi...). Multam fain si, da, este o simbioya dincolo de timpuri, spatii, creatii... Ela | |
| = delicat... | Salomeea Stuparu [23.Jun.05 15:59] |
| potecile pe care calca cel care citeste poeziile tale sunt presarate de fiecare data cu petale, iar aerul e inmiresmat cu arome din cele mai sofisticate...mereu voi iubi poezia care poate trezi toate simturile si putini sunt cei care stapanesc taina aceasta. taina ascunsa in femeia amfora pe ale carei brate sunt inscrise "hieroglife inventate" - ca un test Rorschach...ei, da, uite asa cunosti tu oamenii surprinzandu-i in mirarea lor. Drag, Lizush | |
| = Salomeea | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Potecile cuvintelor, uneori intortocheate, alteori prin timpuri, adesea insa luminate. Trairi, mai intense decit simtirile-iluzii. Ma bucura trecrea ta cu miresme de roze. Ela | |
| = Chiar si Eva? | Musat Dana [23.Jun.05 16:27] |
| Asta incerc si eu sa ii explic:ca trebuie sa taca odata! O poezie plina de sensibilitate, o armonizare perfecta intre simturi. Femeia - o amfora, chiar si Eva?? cu drag, dana | |
| = da | Lucian Mușet [23.Jun.05 17:35] |
| sunt și eu impresionat de prima strofă, o poezie în sine, mai ales de hieroglifele "inventate pe torți"; parcă le văd... :) cu bine, | |
| = sacru | Adina Batîr [23.Jun.05 20:16] |
| ...vin cum am promis, trecuta mi-e oboseala.. salut si Imparatul :)) mie imi suna a dumnezeire, a umbletul solar pe palma timpului la rascruce de idei.. e o magie ascunsa, intre trup si sangele-suflet. tacerea e ecou al trecerilor, al renasterilor intru puritate si vesnicie. de aceea pe muntele sacru nenascut sub ochi strain nu poate ajunge decat cel alb prin iubire divina. | |
| = Dana, Lucian, Adina | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Indeosebi Eva. Tacerile noastre sunt ceva mai in lumina spiritului. Le auzi, le simti, le cauti. Multumesc pentru tacerea din cuvinte. Lucian, prima strofa a fost ca o respiratie pentru mine, ca si cum m-as fi aflat pentru citeva secudne in alt loc, alt timp. Si cred ca se simte asta, intens. Multumesc pentru popasul aici, indeosebi inventind cuvintele pe torti. Adina, este o atingere sacra, acolo unde trupul nu are decit rostul lacasului adapostind spiritul si iubirea. Da, micutule talmaci, aproape esti de cele aici aproape nespuse. Multumesc voua, Ela | |