| = Vai | Musat Dana [23.Jun.05 21:55] |
| Vai, ce frumos! o sa te tin minte, sa stii! drag, dana | |
| = Coctail in braille pentru Dana Musat | carmen mihaela visalon [24.Jun.05 23:17] |
| Draga DANA, Am batut la mari, o suta, si-s uimit ca mi-I uscata Buza, precum apa marii! Buza cand mi-I insetata, Caut iar sa beau o mare, si nu vad ca eu sunt marea, Si de-aceea-mi sint uscate buzele arzand ca sarea. (Am baut la mari, o suta- Attar) Am aruncat un ochi pe pagina ta si dupa ce ti-am vazut fotografia trebuie sa-ti spun cu mare drag: Fata frumoasa cinste cui te-a scris! si sa adug: Iti multumesc mult pentru vizita si pentru valul de tinerete si mare. As vrea sa-ti fac un dar pe masura, dar sunt prea saraca astazi cand: Numai vesti rele mai astept. Numai vesti proaste mai pot aduce : a mai murit un copac, a mai plecat o pasare, cineva si-a taiat sufletul intr-un ciob de oglinda, undeva, in continentul iubirii au navalit oamenii-cangur … Toate vanturile bat de-a-ndaratelea, zicand ca trebuie indreptati arborii pe care tot ele i-au strambat. Si astfel mortalitatea arborilor a crescut inspaimantator - caci nimic, o, nimic nu se poate indrepta fara incuviintarea sevelor, si tot ce se-ndreapta cu de-a sila se frange … De aceea, nu mai astept decat vesti rele - se vor distinge probabil si focurile ramase, va creste par aspru de cal pe ultimele frunti albe, stralucitoare, nesfaramate inca de ciomege, si ultimele cantece in paduri vor fi ale gorilelor-lupi … Pana atunci, toata lumea trebuie sa se scarpine individual - asa e legea, asa e obiceiul inainte de moarte. Nu staruiti, nu se acorda nici o dispensa - doar ciungii au nevoie sa se scarpine reciproc, cu botul sau cu picioarele … Si intre timp a mai murit un copac, a mai plecat o pasare, cineva si-a taiat oglinda intr-un ciob de suflet, si oamenii-cangur se inmultesc in buzunarul de la spate al lumii … Numai vesti rele mai astept (Africa de sub frunte - Geo Dumitrescu) si cand: Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocamioane, Tancuri Sitot felul de picioare. Am simtit soarele pana la Si luna Pe la miezul noptii. Norii ma apasa cu umbra lor, De evenimente grele Si importante Am facut bataturi. Si cu toate ca-mi port Cu destul stoicism Soarta mea de granit Cateodata ma pomenesc urland: Circulati numai pe partea carosabila A sufletului meu, Barbarilor! (Muntele - Marin Sorescu) cand: Azi, ti-au luat portocalule, toate portocalele tale de aur. Le-au asezat in lazi si le-au trimis pe mare, spre pamanturi fara portocali. Multi cred ca nu ti-a mai ramas nimic. Se insala portocalule. Iti ramane fructul drag numai mie, iti ramane fructul rotund si des al umbrei tale pe pamant. Si chiar daca nimeni nu-l vrea, eu vin pe furis, ca un talhar, sa-mi strang sub nevazutele valuri, atat de certe, aceasta sete pe care niciodata nu mi-au potolit-o fructele tale. (Sete – Pedro Salinas) Nu am vrut sa fiu melancolica, dar despre lacrimi si despre fluturi a fost sa fie vorba in acesta prima intalnire a noastra. Sper sa ne revedem curand pe pagina ta. Sa-ti fie soare! Carmen | |
| = * | Musat Dana [26.Jun.05 10:07] |
| Multumesc(iti multumesc aici, ar trebui sa iti multumesc acolo, pe pagina mea), sper sa ma crezi cand ti-am spus, cam scurt, e adevarat, ca mi-a placut micul tau poem. Sensibilitate? E ceea ce ne trebuie noua din plin, chiar daca, uneori o ascundem, de frica. multumesc pentru fluturi, versuri si multumesc(mai ales)ca ai aruncat un ochi pe pagina mea(as vrea sa cred ca e ochiul drept). ne mai intalnim, drag, dana | |