| = adrian, | dudi t.b. [19.Jun.05 07:44] |
vezi ca la sfarsitul strofei a II-a ai scris "a se intregii", unde un "i" prisoseste. | |
| = Noi, neputând pricepe".. | dudi t.b. [20.Jun.05 00:39] |
| Aici apare viziunea ideii ca a muri nu inseamna a fi redus la zero, desi nici "zero" nu este un level absolut, acesta putand fi diminuat oricat catre minus infinit. Tema are deja un drum universal batatorit, fiind expresia metafizicului fondat pe dorinta omului de a domina spatiile si vesnicia. Insusi prmul vers al poeziei de fata tradeaza mesajul ales prin: "Îsi sfarmã orologiul bãtaia de perete", ceea ce indica cuteazanta gandirii umane in incercarea ei de a pasi dincolo de timp ignorandu-l, aceasta vitejie exuberanta fiind chiar "Un vis al răsădirii speranțelor. Din nou!".. Strofa a III-a este cea esentiala, unde mana de ceara (ceara in sine relevand textura inconsistentei, a fragilitatii efemere caracteristica muritorilor) care in strofa a II-a "pretinde cã stinge lumânarea, spre a se întregii" (aici verbul a se "intregii" e scris gresit cu doi "i" in loc de unul singur!), tese in strofa imediat urmatoare "o urzeala" precum "paiangul" (termen cu scent arhaic, bine - venit!), prin care parca ar vrea cu incapatanare sa captiveze eternitatea. Si totusi..in ultima strofa metafizicul fortat de Legile Supeme se intoarce din paranormal la normal, el fiind un simplu "datornic" "Instantei" creatoare ce i-a constrans existenta in limitele categorice ale supunerii. Tema mi se pare reusita si matur realizata tratand, nu fara dificultate, perpetua incercare a cutezantei umane in dorinta ei de a cuceri imposibilul. Acest lucru e cel mai important si laudabil! Poezia de mai sus mi-a amintit mult de "Scrisoarea I-a" a lui Eminescu" atestand aceeasi "concentrica vibrare de inimi în ecou..", cand intuitia magnifica a geniului eminescian conclude marginalizarea potentelor lumesti, asemanandu-le cu: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată." Dar, oricare ar fi verdictul, magicul poeziei vine tocmai din curajul omului de a lupta si din taria de a crede ca lupta lui este perpetua ca si vesnicia.. "Să ceri de la viața imposibilul. De ce? Posibilul este întotdeauna limitat." | |
| = Vine o vreme... | Adrian Erbiceanu [20.Jun.05 00:57] |
| Dudu, Vine o vreme cand incercam sa gasim raspunsuri la intrebari, la foarte multe intrebari. Asa au facut si cei de dinaintea noastra, asa facem si noi, asa au s-o faca, probabil, si cei care au sa ne urmeze. Cert este un lucru, n-am gasit, inca, cheia care sa descifreze "tainele". Foarte interesant comentariu. P.S.: Am decapitat "i"-ul. Arata mai bine. Multumesc! | |
| = Corectura | Adrian Erbiceanu [20.Jun.05 07:50] |
| Din neatentie, in raspunsul meu, am tiparit gresit numele persoanei careia m-am adresat. A se citi: Dudi. Imi cer scuze. | |