| = sa fie cerul cald | Maria Prochipiuc [15.Jun.05 11:07] |
radacinile tale au schimbat pamantul cu mirosul acela alb le'ai crescut din solzi de roua gânduri stivite în dimineți flori de camp s'au stins nimeni nu le mai tulbură somnul totu'i fara hrana un orb din ochiu-i picură merinde doar stanca ce'a crescut din timp trecut s-așează cerului talaz pamant a ingropat din teama vântul răsfoaie pletele aiurea si totusi parcă din radacini de stanca de-acum încolo si fericiri de'o clipa rămân cu visul suras in flori de colt mugur a rasarit privirea din teama descrie stanca din plâns din viata boboc de floare tu din colt de lume eu mă sting m-aprind imi spui ce crezi ca nu pot vedea sper că nu am stricat cu nimic poemul tău dedicat, dar mi+a plăcut mult și am încercat să intru în pielea versurilor, spiralat spre printre gânduri. Astăzi altfel decât ieri, iar mâine? | |