| + Prin sălcii vântul se frământă | Maria Prochipiuc [13.Jun.05 15:29] |
| Candoarea versului ne semnalizează evoluții sufletești deosebite, un popas al ființei spre cele de demult, văd acest poem ca trei momente sau trei tablouri: fată la râu, vântul privind peisajul de la râu, la scădat. Poezia ta degajă un proaspăt parfum senzual spre puritatea și sfiiciunea fetei… | |
| = E vara! | Adrian Erbiceanu [13.Jun.05 16:15] |
| Maria, poate sa para putin curios, dar poezia, cu toata simplitatea ei, nu reprezinta un produs al imaginatiei. Undeva, in adancul meu, am pastrat memoria unor asemenea clipe. Am dus-o cu mine si, cand i-a sosit timpul, am asternut-o pe hartie. Iti multumesc pentru frumoasele tale cuvinte. | |
| = Felicitari | ioan forgaci [13.Jun.05 19:19] |
| Poezia trezeste in noi , sentimente pe care le-am trait ,cred, fiecare dintre noi ,intr-un moment sau altul al vietii.Felicitari. | |
| = inima sau ... ce? | Silvia Miler [13.Jun.05 18:36] |
| Minunat, sagalnic, finalul: "Ca salcia ce nu mai scapă De vânt, prin vânturi despletită" ... vanturi ce parca inspumeaza apa la picioarele fetei sporind confuzia cu albul poalelor, crosetand frenetic vartejuri de sentimente iluzorii, dantele pe luciul apei... Nici nu mai stii ce bate: vantul, maiul, apa gambele, inima sau ... ce? | |
| = Sentimentele raman | Adrian Erbiceanu [13.Jun.05 19:33] |
| Ioan, sentimentele, daca au fost puternice, raman. Depinde de noi, si numai de noi, daca vrem sa le exteriorizam. E ceea ce am facut in poezia de fata. Multumesc pentru felicitari. | |
| = Toate bat | Adrian Erbiceanu [13.Jun.05 19:43] |
| Toate bat, Silvia, toate! Comentariul tau, transgresand spatiile, vine ca o surpriza. Multumirile mele, | |
| = M-ai facut sa-i simt gustul! | Adrian Erbiceanu [14.Jun.05 01:30] |
| Andreea, Se pare ca eu am fost mai norocos sau, cine stie, poate ca m-am aflat pe partea cealalta a raului (glumesc). In rest, sunt de acord cu tine. Ar mai fi, totusi, ceva de adaugat. Cuvintele, referitor la simplitatea sau complexitatea lor, sunt cerute de text. Modul in care sunt folosite este apanajul creatorului textului. Cat priveste gustul...Oh!, de cand n-am mai avut ocazia sa mestec o frunzulita de macris! M-ai facut sa-i simt gustul! Iti intorc urarile de bine | |
| = Si desi nu are sanii in talpa si vaginul la subrat | Nan Florian [14.Jun.05 08:27] |
| Draga Adrian Erbiceanu citind (fericita intamplare) poezia ta m-a dus gandul la Woman Bathing de Rembrandt. Puternica si placuta imagine creeaza poezia. Curios lucru se intampla, te-ai fi asteptat ca eliberarea de standardele poeziei clasice sa dea o mai mare libertate autorului si totusi, nu de putine ori, poezia moderna este mai schiopa. Sigur, depinde, de la autor la autor. Putine cuvinte in poezia ta dar ce grozava fata-imagine franta de mijloc, rosind, cu poale suflecata gasesc. Si desi nu are sanii in talpa si vaginul la subrat atrage din plin atentia, asa timida cum e! sau tocmai de asta. | |
| = prin vânturi despletită | Corneliu Traian Atanasiu [14.Jun.05 08:34] |
| Mie totdeauna mi s-a părut că sălciile, experte, fură vîntul. Îl răpesc și îl țin prizonier, lăsîndu-și pletele fluturate, împletite, despletite. Sînt făcute parcă pentru a surprinde și a trăda fapta vîntului, pentru a se lăsa mărturisite de el. | |
| = Intre nou si vechi | Adrian Erbiceanu [14.Jun.05 16:18] |
| Florian, Poezia, ca ori ce alta forma a artei, evolueaza. Noul se sprijina pe fundatia vechiului. Dali n-ar fi fost Dali, daca n-ar fi existat Rembrandt. Intre nou si vechi este o corelatie puternica. De multe ori se interpatrund. Cine simte aceasta poate crea ceva nou folosindu-se de uneltele vechi. Dar - ma intorc la afirmatia ta - cum sunt ele folosite..."depinde, de la autor la autor". Foarte pe solutie comentariul tau. Multumiri. | |
| = Freamat | Adrian Erbiceanu [14.Jun.05 16:24] |
| Traian, poezia de mai sus se vrea o imagine in miscare. Am incercat sa fac acest lucru folosindu-ma de cele mai simple mijloace. Freamatul, din comentariul tau, ma lasa sa inteleg ca am reusit. Ca de la inima , la inima. | |
| = nu stiu cum.. | dudi t.b. [02.Oct.05 19:06] |
| Imi pare rau daca trebuie sa-ti spun sincer ce gandesc, dar poezia aceasta mie mi se pare mai mult puerila decat candida, asa cum o vede Maria, iar ea nu cred ca reprezinta cu adevarat subtilitatea si profunzimea pe care m-am obisnuit sa le intalnesc citindu-te. Si-apoi repetitia acelor termene de comparatie, facute probabil ostentativ, nu stiu cum, insa mie nu-mi sugereaza decat imagini simpliste, banale, lipsite de magic. Singur acel: "Ca salcia ce nu mai scapă De vânt, prin vânturi despletită" este putin, doar putin mai.. altfel. Numai bine si pe curand! | |
| = Tu ce crezi? | dudi t.b. [15.Jun.05 08:52] |
| Opa, iata-ma iar, ca acum am observat inca ceva nepotrivit in: "Ca fata ce, livid, roșește," Pai cum vine asta? ori roseste si atunci fata ei se impurpureaza, se coloreaza, ori paleste? ( LIVÍD, -Ã, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus. ) Nimeni nu poate rosi.. livid! Tu ce crezi? | |
| = Contrast | Adrian Erbiceanu [17.Jun.05 04:23] |
| dudi, Un pictor, atunci cand tine sa scoata ceva in evidenta, se foloseste de contraste. Fondul, care pentru un privitor mai putin avizat poate sa nu reprezinte mare lucru, in ochii unui cunoscator poate capata importanta. Depinde de cel care priveste, depinde de gust. Ai punctul tau de vedere care nu trebuie, neaparat, sa coincida cu al meu. Dar il respect. P.S.: "livid", in cazul de mai sus, este fondul. | |
| = adrian, | dudi t.b. [17.Jun.05 16:47] |
| regret, dar nici cu lupa n-am reusit sa disting sensul acelui "fond" insinuat. Eu stiu ca axiomele nu trebuiesc demonstrate si nu insist pentruca ar fi absurd sa incerc a te convinge de contrariu; deduc insa ca afirmatiile mele te-au lezat, iar acesta ar fi exact ceea ce nu am dorit sa se intample; eu am dorit doar sa fiu sincera, dar imi cer scuze daca intentia mea a esuat si .. | |
| = Diferente necesare | Adrian Erbiceanu [17.Jun.05 17:51] |
| Dudi, nu m-ai lezat cu nimic, cu absolut nimic. Ti-ai format aceasta parere (eronata) ca urmare a faptului ca, ori de cate ori faci cate un comentariu (mai critic) pe cate un text, comentariu care reflecta opinia ta sincera, cel vizat sare atins ca de streche. Te asigur ca nu este cazul cu textele mele. Atata, doar, ca am si eu dreptul la opinie. Discutand civilizat, cum de altfel poti vedea ca o fac, diferentele se pot apropia. Esti foarte binevenita, cu opiniile tale, pe textele pe care le postez. P.S.: Cu surprindere am observat, acum cateva minute, ca mi-ai dedicat o poezie. Cum nu sunt obisnuit cu asemenea lucruri, nu stiu ce sa spun. Sincer, iti multumesc! | |
| = Salcie si Salcam | Constantin ENIANU [24.Jun.05 14:36] |
| *Ca salcia... si ca "Salcamul". Cand am citit aceasta poezie, mi-am amintit de Herder, caruia i-am dedicat si eu cateva impresii noematice pe acest site. Facand studii autodidactice asupra fenomenologiei huserliene si a metafizicii heideggeriene (cu tragismul derelictiunilor si alte problematici existentialiste care-i apartin), mi-am dat seama ca nu pot sa inserez gandiri si imagini pe hartie (sau pe net, mai modern...), decat intampinand faultari din partea celor care Ma Iubesc, intrucat cei care nu ma iubesc, ori ca ma trec cu vederea, ori ca ma ignoreaza din invidie, lecturandu-mi pe furis runele, mai mult sau mai putin cuantice... Poezia Salcia m-a impresionat prin candorea ancestrala pe care autorul o pastreaza, avand acel filon moldav dintr-un pamant comun cu Eminescu, mai net spus cu Romania. *Poza ta, nea Adriane, m-a speriat placut. Semeni cu raposatul meu tata. Privire severa in aparenta, dar cu dragoste in esenta. Multam pentru tot, CENI | |
| = Asteric | Adrian Erbiceanu [27.Jun.05 16:19] |
| Ceni, De cate ori ma aplec asupra vreunui text, o fac numai cu gandul de a expune un punct de vedere. Al meu! "Gusturile", cum bine zici, difera. Si este normal sa fie asa. Poezia de mai sus a fost scrisa atunci cand i-a fost timpul. Astazi, cu o alta incarcatura senzoriala, ceea ce scriu poate sa para diferit. Dar asta nu schimba prea multe. Sunt tot eu. Referitor la astericul plasat la subsolul comentariului tau, nu stiu ce sa zic. Cine stie?! Multumesc pentru apreciere. | |
| = un text frumos! | cristina dobreanu [20.Nov.05 17:57] |
| ei da, un text care e poezie.ar trebui sa fac si eu ca d-voastra, si sa trec si eu in josul poeziilor mele unde au fost publicate,si care au luat si un premiu.. dar textul ramane in picioare indiferent unde a fost el publicat,dace e un text bun..imi pare rau domnule , dar inefabilul, si acea atmosfera ca un abur face toata literatura asta buna care rezista..de la dostoiveski pana la marquez, si pana la banulescu al nostru..va ascundeti in spatele gustului, si toata istoria literara nu se bazeza pe gust...culmea, timpul, nu se bazeaza pe gust.ei, asa un vocabular sarac nu am:), si daca eu nu scriu bine, asta nu inseamna ca nu pot sa judec un text literar... | |
| = Niciodata nu se stie | Adrian Erbiceanu [18.Dec.05 18:05] |
| Cristina, Scuze pentru intarziere. Imi face placere sa aflu ca ai gasit, in cele din urma, o poezie care sa-ti placa. (Este un lucru foarte greu in ziua de astazi!) Faptul ca scot in evidenta poeziile care au mai fost publicate, vine ca ceva necesar, ca o datoria a mea catre cititor. Nu doresc sa las impresia ca o poezie publicata anterior este "inedita". Asa ar trebui sa procedeze toti. Sau, cel putin, asa cred. Si asa poti proceda si tu. In legatura cu restul comentariului tau, nu prea am ce sa spun, pentru ca nu prea am inteles ce vrei sa spui. Foarte incurcata frazologia. Oricum, titlul dat comentariului imi este suficient. Mai treci. S-ar putea sa-ti placa si alte poezii. Niciodata nu se stie! Cu multumiri, | |