| + semn | Tanasescu Nicolae Constantin [11.Jun.05 21:00] |
| aceasta este o poezie de citit. intai vreau sa-mi exprim opinia in legatura cu poza, era mult mai bine daca nu era... fiindca mie scrierea mi-a creat o alta imagine, o alta atmosfera, cu mult peste valoarea pozei, lucru, e-adevarat mai rar intalnit, aici cred ca sunt mai multi de acord cu mine... am observat ca poezia ta are un soi de ermetism si daca n-o citesti de zece de ori, foarte greu o "identifici". ce reusesti tu sa faci este ca ori de cate ori as fi citit-o e ca la inceput, poate frumusetea ei este mai atractiva, mai incitanta. descoperi putin cate putin inca un amanunt si inca un amanunt. eu o numesc, imi pemit asta,(ca multe mi-am mai permis in ultima vreme) "zgarcenie poetica", adica nu ne dai nimic de-a gata. deci, o poezie despre femeia aparte, care vede lumea din perspectiva fiintei-clepsidra, atat de sensibila, atat de complicata, de nuantata si de profunda. in fond este o poezie de dragoste totala care impresioneaza prin metaforism, de exemplu : "a-ti fi os si umbra...", ce exprimare sublima in cuvant a daruirii defintive si neconditionata in dragoste. banuiesc ca aceasta poezie esti tu, si asta spune multe despre tine, mai multe decat crezi tu. incantat sa te cunosc, drag, | |
| = "solzii departarii" | Codrina Verdes [11.Jun.05 21:06] |
| Din poemul acesta despre cealalta jumatate, am ales cuvintele din talia clepsidrei: "femeia aceea e o clepsidra prin ea trece vremea ca o sfoara subtire ne legam ranile gatul umbra" Mi-a placut tot poemul, dar m-am simtit si eu printre aceste cuvinte. | |
| = Fals. | vlad spânz [11.Jun.05 22:35] |
| Vizuala sau mai putin vizuala, aceasta creatie distrage atentia, de la presupusa incursiune poetica, prin siretlicuri imagistice. Asa cum si insiruirea neologica abate cititorul de la emotia poetica esuandu-i orice intentie de apropiere in perimate clepsidre si umbre aparent salvate de licente cu solzi. Gasesc aici un neajuns nu doar de natura instrumentala. Altfel, femeia ramane cu poezia ei interioara cu tot. | |
| = comentatorilor mei, mulțumiri | Alina Manole [11.Jun.05 23:45] |
| Costin, cumva există trei fragmente, oarecum distincte. Aș putea fi eu aici sau altă femeie sau poate o proiecție, o umbră. Sau poate chiar umbra umbrelor... :). Codrina, știi, și mie tot strangularea clepsidrei îmi place, și urmăresc firul acela. Până trece vremea. :) Vlad, întotdeauna există neajunsuri, pentru că, odată un poem ajuns, nu-și mai are rostul. Vă mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile voastre, și pentru gestul de a poposi aici, în pagina mea. Desigur că textul poate sta singur, nelipit de poză, dar, uneori, a alătura unui poem o imagine declanșează anumiți stimuli subliminali cititorului și mă refer chiar la apariția lui "dacă nu era mai bine fără sau cu alta". :) Îmi cer scuze pentru că fotografia modifică pagina (nu am micșorat-o pentru că se pierdeau detalii). | |
| = nelinistita | Dana Stanescu [12.Jun.05 10:24] |
| avem aici o poezie ermetica, din start. adica, ce a vrut sa zica alma si ce o sa inteleg eu, clar nu va coincide. avem nevoie de umezeala, asta ma pune pe ganduri si ma face sa imi umezesc degetele (ca atunci cand nu se dezlipesc paginile) doar ca la tine cuvintele se ascund in maduva. mai greu de ajuns acolo. imi place imaginea degetelor subtiate in apa. dar ma tot intreb, e o femeie care joaca barbatii mentionati pe degete sau... barbatii aia cu acele calitati au ei incrustate in liniile palmei niste trasee prestabilite? imaginea femeii clepsidra e tare feminina, avantaj noi, interesanta ideea de a folosi timpul ca sa tinem la un loc si ranile si umbra... hmm al treilea tablou e putin altfel, suprarealista intoarcerea barbatilor transparenti in nisip, poate fi si o intoarcere in sine... partea cu cibrumul si orele nu prea am inteles-o dar mi-a placut a-ți fi os și umbră ca da senzatia de slabiciune si tarie in acelasi timp dar de ce izolare, sau cum sa ii spun, privire din exterior? | |
| = Dana, cu mulțumiri | Alina Manole [12.Jun.05 12:07] |
| Dana, cred că ai găsit cheia de la ermetismul textului meu. Oricum eu nu aș fi spus ce am înțeles eu din text. Măduva e acolo în coloana vertebrală a poeziei. :) Cât despre degete, am zâmbit: există femei care să nu joace bărbații pe degete? :) Iar 'cibrum' e 'ciur' în latină. E ca un fel de întrepătrundere. Dacă aș fi fost pictor, ți-aș fi desenat. Îți multumesc pentru aprecieri, nedumeriri și explicații. Cu drag. | |
| = Tablourile | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Si curge in poem un fel de guasha, ca o seva a vietii, o seva a cuvintelor ce se asteapta rasarind, imprastiate inca in singele viu, in respiratie, in os. "a te întoarce în nisipul tău odată cu toți bărbații aceia transparenți a lipi de lume un cibrum între orele lui și orele scurse pe solzii depărtării a-ți fi os și umbră" Aceste tablorui-poem sunt mai mult decit pinza si culoare, sunt mai mult decit vers si litera, sunt esente de feminitate picurate "in apa nelinistii". "Femeia aceea e o clepsidra". Femeia aceea poate fi ea, pot fi eu, poate fi o femeie. Femeia. Timpul feminin are un ceva curgator si nespart, nefragmentat, ceva in rotund, in sfera. Si de aceea "barbatii aceia transparenti" veni-vor pentru a face din ea spirala in ani. Frumos poem, prin intensitatea nunatelor si mai ales prin culegerea lirica a cuvintelor "scurse in maduva". As stringe acele foi de hirtie, desi am convingerea ca aceasta poema este scrisa intai "pe linia degetelor violet". Drag, Ela | |
| = hm aproape dalila | florin bratu [12.Jun.05 13:19] |
| un ermetism care ține cred mai degrabă de fluență poetică. mie îmi pare că descrierea femei este făcută cumva din perspectiva lui, desigur cu păstrarea obiectivității inerente post-modernului. titlul l-aș pune în legătură cu dubla flacără a la Octavio Paz - the other side devine flacăra secundă, departajare între dragoste și erotism. strofa a doua ca și ultima o regăsesc în interpretările trubadurești ale iubirii platoniciene, cu accentul pe transcendență în chiar nisipul în care se întoarce. și totuși poezia lasă o vagă tristețe ca impresie prin ceea ce intuiești în inima autorului, dragostea îmi pare aici ascunsă într-un bloc rece de piatră, care doar o dezvăluie prin transparență, niciodată lăsând-o palpabilului. evident când voi reciti mâine voi amenda tezele de mai sus. :) | |
| = Alina | simionescu adriana-marilena [12.Jun.05 14:45] |
| “a lipi de lume un cibrum a te întoarce în nisipul tău a-ți fi os și umbră” La mijlocul clepsidrei, nici prea strânsă nici prea largă eșarfă transparentă pe șold, acolo e locul în care ermetismul lasă loc scurgerii, pată de lumină vulnerabilă fluidizând sticla nisipul adună corpusculi, imagini compacte de la pal auriu până la delicat violet vegetarian în tihna rumegării eului ascuns ierbivor în subconștientul din noi deposedat de patima cărnii oasele scriu inepuizabil poeme albite de umbră. Imi place si imaginea, femeie cu perle la gât doar aparent înstrăinată îngenuncheat în trecutul din ea, mașina de scris, bijuterie cu mult mai prețioasă decât ceea ce poartă la gât și brațul stâng protejând visul de hârtie căci uite, tocmai trece vântul zburând printre pete de soare... Acum caut încăpățânat măcar umbra celui spre care ridică privirea sau poate nu e decât cerul ce doarme uitat pe fundal sub umbreluța de soare "the other side of the moon" Amadriada | |
| = comentatorilor mei, alte răspunsuri | Alina Manole [12.Jun.05 23:46] |
| Ela, frumos ai scris tu despre timpul feminin nefragmentat, ca o spirală. Cândva vom strânge foile acelea într-un volum... Adriana, voi ține cont de varianta ta pentru final, îmi place mult mai mult cum sună. Ai remarcat toate detaliile... Florin, să fie atât de transparente cuvintele mele? Încercasem să scriu despre 'femeia aceea', nu despre mine, dar... Vă mulțumesc pentru aprecierile voastre, cu drag. | |
| = femeia clepsidră | Virgil Titarenco [23.Jun.05 18:32] |
| "femeia aceea e o clepsidră prin ea trece vremea " mi se pare o expresie de geniu, atît mult spus în cîteva cuvinte, felicitări | |