| = lasă grilajul să cadă | Marin Constantin Daniel [10.Jun.05 11:52] |
| Încep cu părțile mai puțin bune pe care le văd (iertat voi fi de am greșit). 1.Din tot lemnul acestei poezii, eu zic că ar trebui să mai cureți un pic scoarța - prima strofă. ,,iubirea aceasta-i în sfârșit continuu” – ar putea fi interpretabilă dar parcă are un zgomot de fond interior deranjant. Nu știu, prima strofă parcă nu face parte din tot întregul, parcă altcineva se destănuie, molcom, fără sârg. 2.,,ea urla multă”. Acest ,,multă” cu siguranță poate fi rescris sub un alt chip.Nu dau posibilități. Există. In final mă delectez în fata spectaculosului combat cu iz de ciumă gazolinică. Pânp la urmă finalul spectacolului lasă grilajul să cadă între două suflete. Nu uit pregnanța acestui ,,exil în neuitare”, găsit într-o casă parăsită de melc. | |
| = grilajul | Alina Livia Lazăr [10.Jun.05 13:56] |
| Danule, da, s-ar putea să pară că se destăinuie altcineva în prima strofă pentru că am scris-o cu sufletul.:) de abia apoi am început să împopoțonez. am schimbat "multă" cum am putut la ora asta. mie îmi plăcea "urlă multă" pentru ideea intensului, dar, nu e de ajuns să îmi placă mie, evident. Știu ce am vrut cu aceste cuvinte, dar se pare că nu am reușit. E un exercițiu, ca toate, de altfel, pe pagina mea. Îți mulțumesc, după ce trec hopurile, voi fi mai conștiincioasă. :) Mie îmi promit asta, bucuroasă fiind că te-ai oprit critic pe aici. prietenesc, Livia | |