Comentariile membrilor:

+ își apleacă istoria înspre vise	zabet mihai [09.Jun.05 17:12]
Este corect să gândesc timpul ca aflat în curgere ? Poate timpul să curgă mai repede sau mai încet ? Dacă resping metafora curgerii timpului, atunci cum concep trecerea acestuia ? Ce oferă timpului direcția sa – ce anume explică asimetria dintre trecut și viitor ? Întrebări peste întrebări. Cred ca un soi de răspuns este chiar poezia ta. Placut mult! cu drag, mihai
=  dor de ecoul copitelor de cal	Corneliu Traian Atanasiu [09.Jun.05 18:31]
Desenezi frumos o atmosferă din elemente de decor la îndemînă, "suflet baroc / rătăcit departe de propriul trup". În spiritul ultimelor versuri, mi-aduc aminte: "Trec pe drum copitele / și prin gînd ispitele."
=  "suflet baroc"	Alina Livia Lazăr [09.Jun.05 23:29]
e posibil să zic o prostie mai mare decât turnurile cetăților medievale. dar atmosfera plecată din cuvânt m-a dus cu gândul la sighișoara. :)ai văzut vreodată orologiul din turn de acolo?! sau străzile înguste de până la el? îmi place să percep așa, fără filosofări. Să mă ierți dacă e prea puțin. Pentru mine, cititorul, e mult așa cum ți-am mărturisit ! prietenesc, Livia
=  tic-tac	simionescu adriana-marilena [10.Jun.05 02:37]
Zău de știu dacă figurinele din turnul Sighișoarei au stilul baroc, te aștept acolo, sau poate pe una din străzile insulei Tiberina, ori poate în magazinul cu ceasuri de pe drumul spre Vatican, ah, nuuuu, să nu te gândești că ar fi ceasuri de nu știu ce marcă, e doar o lume a celor care mai pot încă visa. Îți mulțumesc pentru acest poem, chiar simțeam nevoia de o astfel de stare. Ama
=  ultima strofa	florin bratu [10.Jun.05 10:50]
mi/a amintit de o poezie draga a lui borges "pasilor de pe aceasta strada/li se aue ecoul pe alta strada// reala e doar ceata". a nu se intelege ca asocierea merge mai departe de mintea mea la ora asta, insa cele doua imi par omonime senzitiv. imagini si multe inimi, si acea intuitie finala splendida.
=  Ecoul rosu al istoriei reverbereaza in prezent	razvan rachieriu [02.Oct.05 19:06]
Este o atmosferă medievală a poemului unde poetul paladin rătăcește printre bătăile de inimă ale ceasului din turnul sinelui, călătorind pe “umerii dimineții” părăsindu-și corpul legat de tină. Pe “străzile înguste” circulă istoria cu începutul în vis și sfârșitul umblând liber prin prezent , călcată în picioare de “copitele de cal” ale interpretărilor eronate. “Pe caldarâmul altor vieți” stau secundele martir, cu sângele medieval strâns în balta roșie a destinului.
=  Raspunsuri	Vasile Mihai [02.Oct.05 19:06]
Dragii mei, Nici nu stiti ce bucurie mi-ati facut ca v-ati indreptat pasii catre bataia mea medievala de inima. Mihai, ma onoreaza prezenta ta aici si luminita pe care ai aprins-o la vecernia timpului pe trepte de vis. Da, timpul este in curgere, chiar daca uneori se cam imparte pe mai multe coordonate: timp istoric sau timp subiectiv. Nu de putine ori m-a impresionat profund sentimentul ca prin locurile pe care le vad sau pe care le cunosc eu acum ai pasit sute sau chiar mii de ani, fiecare cu generatiile sale de priviri si inimi. Multumesc. Cornel, ma bucur ca macar la aceasta poezie am mai capatat un cititor cu care sa impartasesc bataia de inima. Te mai astept. Livia, nu, nu spui prostii. Imaginea mea de aici nu este din Sighisoara, dar recunosc ca atunci cand am fost martorul Defilarii apostolice, mintea mea s-a intors, o data cu inima, la Turnul cu Ceas, cu ale sale figurine din lemn coscovit: luna, soarele, stele... Si astea privite printr-un geam prafuit, cu contururi nesigure si aflate in amortire de ceva vreme. Iti multumesc pentru amintire. Aveam nevoie de ea. Ama, eu cred ca si figurinele Sighisoarei sunt baroce :). Nu sunt expert in stiluri... eu doar pictez sentimente si ma bucur ca esti aici, poate pentru prima data, sa primesti din partea mea un buchet de batai de inima. Pentru a desconspira in sfarsit "taina", atmosfera pe care am redat-o acum... e din Praga. O sa incerc sa pun si poza. Iti multumesc. Florin, bine ai revenit si iti multumesc pentru gand si versuri. Nu ma pot compara eu cu Borges, nici pe de departe, dar pe undeva, daca nu sunt prea infumurat, indraznesc sa ma bucur. Daca macar 1% din emotia pe care ti-a desteptat-o Borges o regasesti aici, e de bine :). Razvan, ai intuit bine emotia intalnirii cu trecutul. Uneori am senzatia ca nu am ce cauta in secolul asta, ca de fapt am ramas agatat de o existenta anterioara... sau cine stie? Poetul paladin, menestrelul, trubadurul, cavalerul ratacitor, toti acestia traiesc in mine si se cam enerveaza uneori pe lumea moderna. Dar ce sa faca si ei? Plang versuri, mai mult sau mai putin reusite. Multumesc. Cu drag, tuturor, Mihai