| + "simțul trecerii" | Lucian Mușet [09.Jun.05 08:40] |
| vladimire, ai pus în fața cetitorului un poem plin de semnificații, așa cum ne-ai obișnuit de mult. de asta dată însă, sesizez textul ca fiind o deschidere mai mult spre lume în general, decât spre lumea ta, adică spre universal mai mult decât spre particular. trei strofe, trei "locuri" ce ne așteaptă simultan sau nu, trei feluri în care poate fi privită "trecerea". suntem "așteptați", dar oare cât de mult facem să împlinim așteptările? nu citez nici un fragment pentru că m-a impresionat întreg poemul prin curgerea lui firească. plăcută lectură! (o mică sugestie, dacă îmi permiți, aș face ceva cu termenul prosternat, ori l-aș schimba, ori l-aș așeza altfel în context) cu bine, | |
| = o opinie | Tanasescu Nicolae Constantin [09.Jun.05 11:29] |
| gasesc aici un discurs despre viata pur si simplu, viata vazuta prin prisma crucii si a credintei fata de Dumnezeu. acest discurs este la modul general dar este "filtrat" intai prin propiul eu(cel al autorului) si apoi confesat celor care vor sa asculte. eu sunt unul care vrea asculte mai ales cand este vorba de cuvant curat si iti dau dreptate in ceea ce ai vrut sa transmiti, mesajul este unul puternic si este pozitiv, fara ascunzisuri si ocolisuri. este o expunere fara echivoc care cu greu poate fi contrazisa. nu prea sunt argumente contraideii "...pe fiecare dintre noi ne așteaptă un pat de pământ o femeie care poate ne-a iubit..", sunt nedrept cu textul dar acestea sunt versurile care m-au atins in mod deosebit... sunt foarte bine alese si transmit foarte mult incantat ca intodeauna cand trec, drag, | |
| = trecere... | Stefan Livia [09.Jun.05 14:27] |
| Este o povară să știi că treci... doar treci. De aici și registrul trist, aplecat spre credință și conformare într-o anumită măsură. Textul este unul foarte bun, chiar și "prosternat" mi se pare bine pus acolo unde este, parcă dă senzația de uimire și profundă înțelegere și din partea pruncului aflat la începutul călătoriei spre implacabilul sfârșit. Cu drag :) | |
| = nori | Elia Ghinescu [09.Jun.05 14:37] |
| Aduci totul la personal,ca si cum ai numi...pe tine,pe tine si pe tine te asteapta asta...Pe fiecare in parte. Insa am facut o mica greseala la prima citire:am citit primul "noi" altfel.Si a iesit "nori". Apoi am citit toata poezia astfel,printre nori. Nu cred ca a iesit un lucru rau,nu? Ce e poezia daca nu transpunerea unor trairi ale altora in propria viata? | |
| = Pruncul in pantecul femeii fara sange | razvan rachieriu [09.Jun.05 16:30] |
| Fiecare ne purtam de-a lungul vietii crucea ingropata in noi pentru ca moartea s-o smulga din fiinta si s-o ingroape in pamantul care ne va deveni haina. In final, casa noastra va deveni huma si ne vom odihni in "patul de pamant", cu moartea - femeie fara sange- ,iar noi - "pruncul prosternat in pantecul " ei. Din lacra un inger personal ne va smulge sufletul pentru a-l purta spre portile deschise ale intermundiului. | |
| = o femeie care poate ne-a iubit | Negru Vladimir [09.Jun.05 19:25] |
| Lucian... multumesc... ma bucur ca prima ta stea pentru mine a poposit aici... intr-adevar tema e generala in masura in care ni se intampla tuturor trecerea, insa eu nu o pot simti decat personal... trecerea mea si atat. Costin... ai ales din text partea care s-a vrut o miniatura a intregului poem... o imagine in mic a poeziei mele, cu pastrarea ideii de referinta. Ma bucur ca ai intuit asta. Livia... ai inteles... un prunc ce simte destinul si i se inchina fara a intelege... "respectul" fata de implacabil e apriori. Elia... noi doar niste nori... la fel de pasageri... multumesc. Razvan... fiinte intermediare suntem... o interpretare interesanta... desi nu asta am vrut sugera vad insa ca poate avea sens ceea ce spui... atat de tineri suntem inca atunci cand murim pemntru prima data... desi prefer termenul de trecere. Multumiri tuturor pentru simtire aproape. | |
| = empatie | simionescu adriana-marilena [10.Jun.05 02:00] |
| Poate pentru că suntem atât de trecători pe acest pământ impecabil în frumusețea sa, trei fete fără să se vorbească între ele te-au recitat în seara asta la Casa Eliad și nu numai cu o poezie. Mulțumesc pentru felul în care scrii! drag, Ama | |
| = "ne așteaptă o cruce" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "pe fiecare dintre noi ne mai așteaptă un înger ca o poartă întotdeauna deschisă ce ne bea apa de la botez și timpul din mereu aceeași cupă nefiresc de albă" Când cuvintele îți rămân ca un potir din care bei apă sfântă și când trecerile tale prin poezie poartă cu ele praf auriu, atunci eu, cititor simplu fiind, cum să nu rămân cu aroma de tămâie, ca după o sărbătoare sacră. Vladi, "nefiresc de alb" este colțul acela de suflet care te face să fii într-un liric pur. Frumos, ca atunci când icoanele cheamă. Drag, Ela (una din cele ce au citit poemele tale în astă seară la Eliad :) ) | |
| = ne mai așteaptă un înger | Negru Vladimir [10.Jun.05 20:49] |
| Ama... eu multumesc... nu m-am vrut niciodata un poet si nu ma consider mai bun ca altii... zic eu ca e mai bine sa nu ma iau atat de mult in serios :) Ela... si tie multumesc... stiu ca intelegi cu mult mai mult decat cuvintele pot inchipui. | |