| = ANA-mmm-fe-ta-mi-na și ma-ma-ri-ju-ANA | Alina Livia Lazăr [09.Jun.05 11:17] |
| Lazărule, mai ales pentru că era ora târzie îți mulțumesc pentru somn. Sunt cuvinte pe care le-am gândit mult înainte de a le scrie, chiar dacă nu pare așa. Întrebând un prieten cum i se pare, înainte de a-l posta, am primit o urecheală amicală, din două motive: unul, pentru că întâmplarea face ca amicul să fie cam medic și deci, cam moralist, iar al doilea : "Livie, chiar crezi că ești în stare să scrii despre ce nu trăiești?" Ca răspuns i-am dat exemplul lui Nabokov cu "Lolita", drept contra-exemplu, mi-a argumentat că adevarata literatură are rădăcini în experiențe proprii ale autorului. Și tot așa. Noroc că deocamdată (sau poate tocmai de aceea) nu mă înscriu în limitele "adevăratei literaturi" :) Să mai vii. prietenesc, Livia | |
| = sau sub limbă | Corneliu Traian Atanasiu [09.Jun.05 17:33] |
| Tu ai drogul în sînge. Și te văd donatoare onorifică. Delirul de aici e chiar mai cuminte ca poezia de zi cu zi. Dacă devin dependent, mi-asiguri doza cea de toate zilele? | |
| = depind, deci exist: iată fraza :) | Alina Livia Lazăr [09.Jun.05 20:13] |
| :) Titlurile onorifice sunt apă de ploaie. Mă bucur că vezi delirul acesta mai cuminte decât nebuniile forțate de prin poezii. Așa și trebuia să sune: mai uman. Nu știu în ce măsură am reușit asta. Dependent nu devii, zilele următoare se întâmplă licența și voi scrie despre victoria asupra sinelui. Asupra viciilor :) Asupra dependenței. Mulțumesc, Corneliu. prietenesc, Livia | |