| = lăsată pe spate te închid în orbită | Corneliu Traian Atanasiu [09.Jun.05 17:13] |
| O ții într-un vertij - cădere înălțătoare. Hăurile te ispitesc a sinucigașă înviere: atât de clare că aș putea să mă arunc chiar acum chiar acum în golul dintre degetele tale să-ți colorez aura c-un păcat Îmi place cum canonizezi păcatul. Sfîntul. | |
| = canonizarea sfântului păcat | Alina Livia Lazăr [09.Jun.05 20:19] |
| Mi-e atât de drag "păcatul sfânt" al acestei încercări de poem, Corneliu, încât nu pot decât să mă bucur că i-ai remarcat esența. Mi-am pus în gând să scriu despre sărut, cu simplitate; așa am învățat cât de greu sunt de cuprins în versuri exact lucrurile care ne fac mai umani. Frumusețile umanului. Cu miere și fiere. :) Să mai treci; și îți mulțumesc. livia | |