| = "realitatea e mai ireală decît iluzia" | Alina Livia Lazăr [05.Jun.05 12:41] |
| Corneliu, acesta este un alt fel de eseu:) comparativ cu cele cu care m-ai obișnuit aici. Dar nu renunți la tablouri. Cu toate acestea, dincolo de descriptiv, intuiesc sensuri noi cuvintelor și sper să nu mă înșel. Duminică, la amiază, mi-a fost bine să citesc și cred că ți-a fost bine să pictezi privirea. :) Da, da, să pictezi !Degeaba ascunzi acum penelurile: luminișul cuvintelor e limpede ! prietenesc către foarte obosit, Livia | |
| = cu penelul străveziu | Corneliu Traian Atanasiu [06.Jun.05 10:37] |
| Realitatea este că mă bucur de gustul ochiului tău pentru pitoresc. Închipuit sau nu, aerul din luminșul cuvintelor are vigoare, are rigoare. | |
| = cu penelul străveziu | Corneliu Traian Atanasiu [06.Jun.05 10:42] |
| Realitatea este că mă bucur de gustul ochiului tău pentru pitoresc. Închipuit sau nu, aerul din luminșul cuvintelor are vigoare, are rigoare. | |
| = Realitatea iluzorie | Magdalena Dale [06.Jun.05 16:09] |
| Cu mult timp în urmă, în clipele de răgaz cu mine însămi și cu natura, aveam obiceiul să "privesc" aerul! Am descoperit cu uimire și încântare diferite forme, iar dacă filtram printre gene razele soarelui, totul se îmbrăca într-o haină aurie și îmi plăcea să cred că numai eu știu să descopăr acest mic "miracol"...Timpul, acest tiran al zilelor noastre nu mi-a mai îngăduit în ultimul timp abandonarea necondiționată în mijlocul naturii! Prin rândurile tale, mi-ai adus în suflet nostalgia acelor vremuri când îmi plăcea să cred ceea ce spune Platon: trupul este o temniță a sufletului, iar lucrurile percepute prin simțuri nu sunt decât umbre, copii degradate ale Ideilor.... Poate greșesc, dar mie ultima ta frază asta mi-a sugerat! Cu drag, Magdalena | |
| = sper să nu te încurc și mai mult | Corneliu Traian Atanasiu [06.Jun.05 18:22] |
| Eu zic că vorba 'trup și suflet' vorbește mai bine despre acea angajare în viață care ne asigură trăirea 'realității'. Realitatea aceea înfiorată, vibrantă pe care ne-o dorim și care ține de și de ce sîntem dispuși să dăruim lumii ca să ni se arate pe măsura dorințelor noastre. Trebuie să recunoști că materia superior deghizată în genele tale, trupul tău sensibil și senzual te ajuta să vezi 'aura lucrurilor'. Platon știa și el să metaforizeze. Eu aș vrea să vorbesc mai curînd de faptul că pierdem realitatea nefiind destul de hotărîți s-o provocăm creator, s-o trăim undeva la fruntarii, unde se înfruntă cu irealitatea imediată. Frontieră pe care o tot împingem în vestul sălbatic al nostalgeiei noastre. Cu bucuria faptului că am încercat același miracol al firii. | |