| = place :) | Vrancianu Diana [29.May.05 16:43] |
| ti-am promis ca te citesc si m-am tinut de cuvant. de fapt, de aceea am ajuns prima oara la textul acesta. dar, dupa primele randuri, am ramas incredibil de surprinsa pt ca in paralel scriam si eu un text care incepea cu aceeasi idee. am fost extrem de umita, si am zambit. m-am bucurat sa stiu ca nu sunt singura ce numara liniile soselelor. pe parcurs, am avut tendinta de a spune ca textul e prea personal si ca folosirea unor nume concrete minimalizeaza efectul dorit. dar finalul m-a surprins extrem de placut. personajele, la inceput mult prea real conturate, deveneau tocmai prin aceasta, esenta textului. mi-a placut mult modul in care ai incheiat "povestea"... eu ma asteptam sa inchei numaratoarea la 100.:) | |
| = Precizare | Eduard Burlacu [30.May.05 03:18] |
| Este doar primul capitol, mai sunt încă (destule) care de-abia așteaptă să vadă Internet-ul :D Numărătoarea nu se încheie niciodată... Număr nu numai liniile șoselelor... număr multe lucruri... | |
| = de citit! | Dănilă Florentina-Loredana [31.May.05 23:56] |
| Eduard, ți-am citit aproape toate textele, iar acesta mi se pare cel mai bun. Păcat că are puține afișări, dar cred că nu va rămâne multă vreme așa. Modalitatea prin care ai redat puterea obsesiei (numărătoarea întreruptă de rostirea numelui) este foarte sugestivă. "încât îmi pare că lumea întreagă nu-i decât o minciună servită sub un capac de sticlă, asortată cu un pahar de otravă, pe una din potecile ascunse ale Universului, sub umbra deasă a unui arbore cosmic numit Destin, ale cărui ramuri goale, uscate, sorb mereu apa Timpului ce curge nesfârșit." Am decupat doar o parte din gandurile personajului, care m-au încântat, de asemenea. Nu știu de ce mi-am dorit să ajungă odată la Cristina ...20001...măcar și sub forma unui cadavru pe masa de disecție. Mă rog, e și ăsta un mod de a ajunge aproape de cineva...Las însă presupunerile mele la o parte și aștept cu mare interes continuarea. Felicitări și succes! | |
| = Capitolul 2 | Eduard Burlacu [01.Jun.05 00:13] |
| Mulțumesc, Loredana, pentru comentariul tău. Capitolul 2 este deja postat, sper să vă placă! | |
| = 891 Cristina | Dana Stanescu [01.Jun.05 09:55] |
| Da da, remarcabil text. Recunosc ca m-am mai invartit in jurul textelor tale. Admir cu cata rabdare stai sa scrii, sa construiesti monologul interior, orasul, strada... si mie mi-a placut ideea cu numaratul incrancenat intercalat cu rostirea numelui Cristinei perfect potrivit in context... mi s-a zburlit pielea la scena cadavrului. reusit, acum merg sa citesc continuarea | |
| = Celelalte capitole | Eduard Burlacu [01.Jun.05 12:06] |
| Recunosc că în următoarele capitole există scene mai dure decât cea în care este descris cadavrul. Romanul va fi postat în întregime, mai întâi câte un capitol, apoi în întregime. Dar nu e cazul să mai divulg nuimic :D | |