| = e o stea acolo?si cine a dat-o? | Dediu Dan [26.May.05 12:34] |
| Interesant.Unele poeme se nasc cu stele. | |
| + A înfrunzit în gândul tainic oaza | Maria Prochipiuc [26.May.05 12:36] |
| De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul eu om cu sufletul a floare Și-nchid sub pleoapă strigătul de ciută cu inima îngenuncheată-n dor Ciupește nimfa corzi de alăută pe drumuri neumblate către cer Și ierburi moi și-au domolit talazul la pieptul tău când noaptea doarme Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută plătind tributul cerbilor flămânzi Sub iedera ce-i va păzi răgazul doar ramuri crude se vor răzvrăti Izvorul mut și-a potolit extazul mimându-se in lutul din ulcior Pe buza clipei s-a oprit amiaza cu stele-n ochi scăldată-n apă vie E comentariul ce l-am putut face acestor versuri, faptul că poți să te înfășori cu versurile tale și să-ți croiești o haina mi se pare lucrul cel mai minunat | |
| = E interesant uneori | Maria Prochipiuc [26.May.05 12:41] |
| Dane - cred ca e o greseală de tehnica calculatorului, dar știi uneori stelele apar înaintea lunii, nu crezi că se poate întîmpla și așa ceva? Greșeala este de la mine cred. sau poate unele poeme sunt născătoare de stele, ce zici? | |
| = la "bratul lui Will" | Silvia Miler [26.May.05 13:05] |
| E atata tihna si uitare in poala padurii... citesc si recitesc si nu ma mai satur de iedera ce-mi racoreste fruntea, de ogarul credincios plecat sa-mi aduca linistea vanata. Multumesc... aflata mereu la "bratul lui Will" este prima data cand imi ridic gandurile in fata unui alt sonet si-l rog sa nu mai plece. | |
| = Dan, Maria | Adrian Munteanu [26.May.05 13:08] |
| Dan -e suficient ca ai vazut tu stelele, pe undeva, pe aproape. Restul e atat de iluzoriu. Maria - varianta unui poem dublu m-a mai surprins si alta data. E ca si cum am fi paticipat impreuna la acelasi festin. | |
| = semn ca mai vine o steluta | Dediu Dan [26.May.05 13:16] |
| Stii ce zic eu,Maria?Ca poemul asta mai merita o stea.Cred ca eu am dat-o,asa cu the power of mind,si cineva mi-a sters-o abuziv.Poate mai vin altele. P.S-Rog un editor sa stearga primul comentariu,inutil acuma, si sa-l puna pe cel de fata la off-topic. | |
| = Silvia | Adrian Munteanu [26.May.05 13:28] |
| Silvia - clipa asta de " vanatoare " comuna nu pleaca. O pastram impreuna. Poate pana la sonetul urmator. Cu prietenie | |
| = Am "furat" o pic din aparenta tihnã... | Anda Andrieș [26.May.05 14:35] |
| Nu mã mai opresc (de multã vreme) la imagini metaforã, am învãtat (între timp) sã respir întregul... si ca întotdeauna plec de aici un pic mai bogatã, cu acel crâmpei de ne-iluzoriu care rãmâne. Cu drag, Anda | |
| = inspirație | Radmila Popovici [26.May.05 15:02] |
| Tăcerea amintirii se prelinge În vechi izvorul anilor tihnită Și iedera cu frunzele-i atinge A apelor oglindă obosită. | |
| = ratacirea e oaza | Corneliu Traian Atanasiu [26.May.05 15:20] |
| Un sonet silvestru deosebit de bine articulat. Toata recuzita de imagini este prelucrata doar ca motive, transfigurata si ingenios imbinata cu trairea tihnei insufletite. Si totul curge parca de la sine, poveste a unei clipe expandate, imbogatite, care si-a gasit locul de asezare, drept de oaza. | |
| = pe ierburi moi ce-au domolit talazul | Gabriela Marieta Secu [26.May.05 15:47] |
| pe ierburi moi ce-au domolit talazul - as fi scris eu, ma iarta... e totusi poezia ta si nu vreau sa te supar ... fiindca este o poezie reusita si eu aud cuvintele altfel... | |
| = Anda, Radmila, Claudiu, Gabriela | Adrian Munteanu [27.May.05 10:12] |
| Anda - bogatia este comuna atunci cand o exprima cei dragi. Radmila - adica vrei sa ma concurezi ? Primesc provocarea. Claudiu - aceasta tihna spre care tind deseori, oaza pe care o caut cu speranta unei necesare regenerari, are efect, devine realitate, atunci cand intra in consonanta cu aprecierea celor ce se afla la confluenta cu textul propus. Gabriela - expresiva formula pe care o propui si la care ma voi gandi, desi schimba usor raportul de forte pe care il aveam in minte. Oricand sunt receptiv la sugestii. Cu drag de toti. | |
| + Atat de simplu si atat de frumos | Adrian Erbiceanu [27.May.05 17:36] |
| Adrian, "Doar rostul soaptei tandre il mai stiu. A infrunzit in gandul tainic oaza Ogarul umbrei inca mai e viu." Atat de simplu si atat de frumos. E ca un susur de ape, e linistea de care avem atata nevoie, e pacea care ar trebui sa stapaneasca sufletele noastre. Tenacitatea de care dai dovada este remarcabila. Efortul tau, aproape zilnic, da roade. Cati pot sa se laude cu asa ceva? "O stea in ram isi alungeste raza"... Cum nu pot ajunge pana la ea, de undeva, din josul paginii, iti trimit una. Cine a spus ca Sonetul est mort?! P.S.: Il astept pe cel cu numarul 300. | |
| = Adrian | Adrian Munteanu [30.May.05 16:01] |
| Va veni in curand si numarul 300. Pana atunci, iti multumesc pentru stimulentul sufletesc pe care mi-l dai, pentru parcurgerea aplecata spre gestul interior. Vom reusi, nu-i asa ? | |
| = Vom reusi! | Adrian Erbiceanu [30.May.05 16:22] |
| Indiscutabil! | |
| + Adrian | Elia David [30.May.05 18:15] |
| De la bun inceput mi-a placut poezia aceasta, insa nu am zis nimic. Am recitit-o si din nou am tacut. Insa acum chiar simt nevoia sa las aici semnul aprecierii mele - si nu dovada ca te citesc constant. | |
| = Elia | Adrian Munteanu [01.Jun.05 14:05] |
| E vorba de o apreciere reciprocă. | |