| = nu prea departe | RaduLucian [26.Jan.02 01:17] |
| departe... insa microscopic de aproape contradictiile tale invizibile sunt atat de clare definite complet, incat le auzi le simti si cand le atingi aproape simti ca fosnesc. | |
| = Contradictii?! | Codri [26.Jan.02 04:20] |
| Aproape? Ma intreb cat de aproape si care contradictii? Exista ceva ce poate fi definit complet? Exista o definitie care sa poata cuprinde cel mai simplu lucru existent. Ce mai putem spune oare despre fiintele complicate care suntem, oricat de simplisti am parea? Cel mai usor e sa etichetezi. Fii de acord cu mine ca eul nu se poate defini. Contradictii?! Daca ai un strop de timp, explica-mi. pt. RaduLucian | |
| = nici o explicatie | RaduLucian [26.Jan.02 04:28] |
| sunt de acord cu tine ca eul nu se poate defini. pentru inceput. ce spui de o alta idee: ti se par veridica situatia in care incercam sa parem simpli (ne autodefinim simplisti) doar ca sa incercam sa ascundem macar o parte din complexitatea care ne caracterizeaza. catre ce tinzi ? ce vrei sa fii ? si in schimb, ce reusesti sa fii ? si ce reusesti sa arati ca esti ? e acelasi raspuns la toate intrebarile ? contradictia ? sunt mai multe chiar. nu vreau sa detaliez fiindca ai simti din nou o eticheta. o sa spun doar ca e vorba de contradictia dintre libertate si destin, de contradictia dintre dorinte si realitate, de contradictia dintre rezonabil si ideal. poate am vazut altceva decat trebuia. sau poate am vazut acelasi lucru, altfel. pentru mine e putin important (si asta nu e neaparat bine). radu | |
| = | Codri [26.Jan.02 05:22] |
| Da! Cu toata sinceritatea recunosc: m-ai pus pe ganduri. (sigur ca prin definitie suntem supusi greselii, subiectivismul exista in natura noastra - sa nu ma intelegi gresit, nu te acuz de nimic in acest sens, din contra, insa au existat si identificari, nu aici; nu detaliez). Indiferent spre care parte ar trage adevarul, care e cum stim ca e, sincer de tot, iti multumesc pentru apa rece... Ar fi cazul sa schimb ceva, chiar daca asta suna comun, simt eu ca atitudinea s-ar putea cel putin apropia de rezonabil. Te astept oricand, cu pareri, oricat de negative! Iti multumesc. pt.radu | |
| = la rece | RaduLucian [26.Jan.02 05:28] |
| "m-ai pus pe ganduri" este eufemistic... toata poezia ta respira ganduri. o parte nu am inteles-o... daca e ceva de detaliat detaliaza. apa rece... a fost involuntara. poate am uitat sa spun ceva. am comentat fiindca mi-a placut mult compozitia. MULT. si daca am spus ceva ce nu corespundea dar a parut rezonabil sau critic prin obiectivitate, asta s-a intamplat doar fiindca am incercat sa identific si sa inteleg. mea culpa. pot spune "mea culpa" pentru ieri insa stiu ca voi continua sa spun "mea culpa" maine. nu schimba nimic voluntar. schimbarea vine singura atunci cand intamplarea este evolutie. si de ce cele mai multe ori, odata ce ai trecut un prag, orice intamplare e evolutie. radu | |
| = | Codri [28.Jan.02 04:33] |
| Textul e clar o revolta, a curs dintr-o ardere interiorizata in momentul in care muza, o personalitate a presei locale "mi-a dat foc" si asta tocmai in timpul unei asa-zise glorii (de care de altfel ma simteam jenata, incercand -imposibil- sa ma ascund privirilor). Acest domn caruia tocmai ii cedasem paharul meu, (din motive de lacto- vegetarism) aburit probabil de spirtoase, m-a acuzat de manevra tragerii sforilor, concluzionand alegoric cu: meseria mea; (una dintre ele: artist-papusar). Am ars atunci din temelii, mut, dureros de mut, pana cand cu ultimii carbuni am reusit sa renasc pe o coala. (Ulterior aflasem ca il deranjam prin prezenta-mi, pentru ca insusi n-a putut sa-si manevreze propriile-i sfori.) si-nca mai sunt mai sunt acolo unde pe ei ii doare cel mai mult, si poate ca totusi o sfoara exista imi place sa cred ca reusesc sa comunic undeva mai sus mai departe. (O istorisire: detaliu.) Si ca sa-ti dau dreptate, poate ca uneori sunt eliptica in ceea ce scriu, poate, din cauza ca iubesc din cand in cand tacerea. Si ca sa te amuzi putin, o prietena buna, colega chiar de facultate (cea pe care o urmez acuma, stii probabil, ti-am trimis la "scurta biografie" si e mult mai bine ca n-a aparut) m-a vazut, apropos de sfoara din final, atarnata de un streang. :) | |
| = | Codri [28.Jan.02 04:35] |
| In general nu prefer versurile fortate, metaforele multe intr-un text sau superelaborarea lor, cea care incarca si ingreuneaza (cele care doar suna... si nu transmit). Desi, dupa cum stim, metafora e unealta poeziei. Exista totusi foarte multi poeti care cad in pacatul de a cauta asocieri de epitete, aglomerand si incarcand sensul textului. Iubesc metafora nu sunt impotriva ei, dar uneori simt nevoia de a o sugera printr-o imagine sau o stare. Iar cand scriu, ma scriu pe mine asa cum simt, fara sa caut foarte mult forma in care sa imbrac versurile. Imi scriu starile. Intrebarile pe care mi le-ai pus m-au facut sa ma intreb (scuza repetitia) cat reusesc sa transmit sau care ar fi un oarecare procent al perceptiei mele de catre altii. In viata de toate zilele sunt neinteleasa de tot. Un cuvant pe-aproape ar fi: ciudata. Si crede-ma ca e un dezavantaj teribil. Uneori ma doare, dar nu indeajuns ca sa ma schimb, sa devin mai extro. mai comunicativa. Ador inventia scrisului. Acolo ma simt cel mai bine. Contradictii exista in mod cert datorate felului meu de a fi insa la nivel de conduita, tel, scop calea pe care o urmez imi e destul de bine definita in constiinta. Altfel n-as mai exista. pt.radu | |