| = # | iulian cimpoeșu [21.May.05 17:50] |
| un text scurt, cu destule greșeli! (sorele, ploia, FINDU-MA) eu sper sa fie numai de culegere!!! altfel, e grav!!! | |
| = Multumesc! | carmen mihaela visalon [21.May.05 18:58] |
| Iulian, Ai dreptate, e grav!, iti sunt recunoscatoare pentru semnalul de alarma...RECUNOSCATORE, o sa incerc sa corectez. | |
| = Erata | carmen mihaela visalon [21.May.05 19:12] |
| RECUNOSCATAAAORE!, iertare!!! | |
| = dar mie pentru asta imi place | Nan Florian [27.Jun.05 20:28] |
| Am cautat poezia asta intrucat am mai trecut odata pe aici. Am vrut sa las un semn dar nu eram sigur de ce imi place. Nici acum nu sunt prea ferm. Dar ... "Pescarul plutea cu soarele-n barca," nu exista nici cea mai vaga indoiala, pescarul nu este soarele. Si totusi "dar el, el nu era soarele." Logica similara pentru versul 3-4. Eu, naiv fiind (cititor, de!) intru in joc. Caut logica cunoscuta in versurile urmatoare. "Eu ma uitam in oglinda si nu-mi vedeam chipul...". Pentru ca ea nu era chipul, nu? "Doar Tu- ma ungeai cu blandete: FIINDU-MA." Mangaierile lui te aduc in realitate. Nu existi fara ele. Tot comentariul meu (lipsit de fiorul poetic) vrea sa spuna ca am priceput si ca imi place. Poate ca nu este asa, dar mie pentru asta imi place. De fapt nu are cum sa nu fie asa. Numai de bine Carmen Mihaela Visalon! | |
| = Pasadia, nimic nu e intamplator | carmen mihaela visalon [24.Dec.05 21:10] |
| In barca aceea a dezlegarii de pacate, se petrece o taina nepetrecuta. "eu" nu sunt Eu, dar El se naste. Intr-o zi, poate, spun poate(!), o sa-i deschid. Pana atunci ma imaginez: fiindu-ma si visez ca o sa trec dincolo de valea mortii, mai mult decat o palida biata Lilith. Multumiri pentru vizita. Iertare ca deabia acum descopar commul tau. | |
| = erata | carmen mihaela visalon [24.Dec.05 21:43] |
| de-abia | |