| + "nebunul care trece..." | Negru Vladimir [18.May.05 12:38] |
| Frumoasa poema... expresiva si parca ingloband intr-un mod magic idei ce nu sunt sortite sa stea impreuna... autoportret deosebit ca dezvoltare a mecanismelor interne de percepere... nu iti refuzi nici macar iluzia de a spune adevarul... nu condamni eronatul ci il postezi in consonanta cu ideea de lume... Strofa a treia si finalul au un farmec aparte dar remarc intregul poem pentru profunzime... acea profunzime de care ne "lovim" in clipele de indoiala launtrica... bine ai revenit. | |
| + de cunoscut | Cristiana Miu [18.May.05 12:45] |
| Poeziile intitulate asa sunt fie foarte bune, fie slabe. Stiam ca, fiind in pagina ta, poezia asta nu are cum sa fie slaba, dar recunosc ca ea a fost o surpriza pentru mine fiindca nu ma asteptam sa fie atat de buna. E o poezie destul de diferita de ceea ce scrii tu in general, dar imi amintesc prea bine ca tu nu ai un stil oarecare, ci scrii asa cum iti dicteaza momentul. Poezia e practic pefect construita, extrem de simpla in aparenta, fiecare vers deschizand insa lumi noi, in perfecta legatura, succedandu-se conform unei logici interne lirice de nezdruncinat. Finalul m-a zguduit, ca mai toate finalurile tale si am zis: iata un om care isi cunoaste sufletul. Si cate ar mai fi de cunoscut in tine, Ted... | |
| = potaia | Cristina Hasse [18.May.05 13:16] |
| foarte reusita asonanta gheara ghemuită ghilotină | |
| = vasile, | ioan ravel [18.May.05 15:07] |
| "nebunul care trece printre oameni" sau refuzul de a bea apă din aceeași fântână cu "normalul" de teama "anormalității" cuvinte săgeți ce țintesc mijlocul și se înfig în carnea iluzorie a unui suflet pustiit... numai bine! | |
| = cu sufletul la gură | ioana cheregi crișan [18.May.05 19:37] |
| Ted, revin în pagina ta. am recitit poemele mai vechi și mai noi. trebuie să recunosc că îmi plac mai mult cele în care rupi puțin rima, în care te joci atât de abil cu ritmul unor dis_cursivități, cum este și acest poem. nu are nici un rost să mai spun ceea ce s-a spus și e absolut evident.poem de citit cu sufletul la gură... | |