| = frumos. | florin bratu [02.Oct.05 19:06] |
| mi/a placut in mod deosebit prima strofa, nu stiu cum, dar imaginea adormirii sub mare, mi/a trezit atemporalitatea in minte, in cautarea careia orice dragoste este datoare pentru a putea cersi, paradoxal, dreptul la timp. | |
| = vom adormi pe fundul mării | Maria Prochipiuc [17.May.05 11:56] |
| Florin – da, așa se pare că în prima strofă stă totul, știi după cum se modelează cuvintele pe fiecare cititor, nu m-am gândit la atemporalitatea, dar acum, parcă am vrut și asta și mă bucură noile descoperiri, nu întîmplător nu dau prea multe relații despre text aștept până la final și mă bucur enorm când textul poate fi interpretat sau reinterpretat, știu eu, dragostea nu se cerșește, poate se dăruiște, timpul, da, merită cerșit. Mă consider o cerșitoare veritabilă de timp. | |
| = 'mi-i foame de lumina din zori" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| glasuri sfinte, jertfa, adormire, chipuri negre, gheare, intuneric, tarina, schelet, nenuntit, gol, exil... Atita durere emana din fiece cuvint-traire netraibila, atita intesitate in fiece sunet innabusit incit, dincolo de spatii ale exilului si de timpuri ale legamintelor, versurile tale astazi ne lasa gravi si muti de mirare, de mirarea a ceea ce lasi inteles, de necuvintele ce ramin acolo, in sufletul tau adincit in poem. Marie, sa mi te hranesc cu lumini din rasarit, zorii mei marini iti asculta pescarusii. Drag, Ela | |
| = ca un barbat nenuntit | Bogdan Groza [17.May.05 12:21] |
| Maria, nu vreau sa te superi pe mine pentru contrapoezia pe care o fac mai jos, insa doresc sa aduc o tenta mai vesela poemului tau. glasuri cristaline ma striga din urma ca o umbra se tine scai de mine iubirea pe fundul marii te voi cauta, indragostit, si printre pesti imi voi face drum in mii de sensuri profunde. striveste-mi patima, priveste-mi ochii. nu-i asa ca sunt luminosi? ca un barbat nenuntit, la patima supus traiesc prin si pentru dragoste din globul de sticla, cu vin rubiniu imi culeg esentele inmiresmate ale iubirii, dezgolit de sensuri ascunse, dezbracat de vesmintele egocentrismului exilat de buna voie, ma hranesc cu visurile nobile din zori | |
| = pipaind | Bianca Iulia Goean [17.May.05 13:22] |
| Maria, fara contur indragostitii acestei poezii, ("ca o umbra"), adanciti intr-un drum pipait, traind altfel, in exil, sentimentul apartenentei. Si mai ales de zori nu are cum sa nu le fie dor, pentru ca atat de rar (daca...) pot veni. Atat de ascuns... am impresia ca ti-am simtit degetele pipaind fiecare cuvant. Impresionant. Drag, Bianca | |
| = Cred că ... | Ioan-Bogdan Florescu [17.May.05 15:18] |
| Cred că "bărbat nenuntit la patimă supus" este cam tot ce are poezia. Altfel, nici eu înțeleg, de fapt nu te înțeleg. "Cu bine! | |
| = glasuri sfinte mă ajung uneori din urmă | Maria Prochipiuc [10.Dec.18 14:27] |
| Daniela – poate sunt prea multe elemente care au vrut să definească starea, dar le-am simțit pe toate necesare, le-am simțit pe toate, poate nu așa cum le-am exprimat, dar asta este, simți unori exilul înainte de a fi exilat, cum poate fi sentimentul când carnea din tine suferă? uneori sunt folositoare necuvintele, dar cele care spun, nu tăcerea, tăcerea e devoratoare pentru mine. Bogdan- ca un barbat nenuntit ți-ai însușit starea mea transformând-o în ceva care ți se potrivește de minune. Să comentez poemul tău? Așa s-ar cădea e poate cel mai frumos dar pe care îl poți primi drept comentariu. Ți-a ieșit un frumos poem de dragoste, dragoste plină de speranțe, dragostea e ascunsa și dincolo, dar o dragoste care suferă, suferă din cauza suferinței celuilalt. Îți mulțumesc!Bogdane, poemul tău mi-a adus o undă de frumusețe în gânduri. Bianca Iulia –ai pipăit atât de frumos cuvintele, încât ai descoperit conturul acelor îndrăgostiți, dacă există umbra, efectul ei e sigur, ce frumos spui tu drum pipăit, acel exil e poate doar neputința de a putea să faci ceva, să vrei să faci și să nu poți, să depindă totul de tine și totuși…Îți mulțumesc, m-ai ghicit, referitor la pipăitul cuvintelor. Ioan-Bogdan - e bine că ai găsit măcar un vers la care să tresari, de multe ori doar o metaforă îți poate deschide ferestre spre inimii. Încearcă să pătrunzi dincolo de cuvinte, să-ți transferi sentimentul celuilalt, de multe ori nu mă înțeleg nici eu așa că … | |