| + semn | Elia David [16.May.05 10:52] |
| Da, cu o astfel de lene pot fi de acord, o inteleg si o traiesc, cu frica deocamdata...:) Frica de acele posibile momente vitoare in care voi ajunge la concluzia ca lenea mea a fost una destul de putin productiva, n-am lenevit cu acea responsabilitate pe care ar trebui sa o am fata de sufletul meu, destul de haituit, prins in activitati diverse, unele aparent necesare... Si totusi nu cred ca "lenea" este aici sau in alta parte cuvantul potrivit - dar e util scriitorului ce infatiseaza cu talent paradoxuri... Las aici un semn ca mi-a facut placere lectura, un semn ca poate, dar cine stie, nu am lenevit inutil.:) | |
| = stele verzi | Corneliu Traian Atanasiu [16.May.05 11:48] |
| Să nu crezi cumva că vreau să nărăvesc natul la lene. Din contră, știindu-l leneș, vreau să-l determin să nu rateze pînă și această oportunitate. Tu știi desigur cuvîntul alene, totdeauna m-am gîndit că acest prefix, a-, adîncește ceva, amplifică o stare, te situează undeva în miezul ei, ești deja întru acel ceva - înăuntrul său aprofundîndu-l, pătruns în și pătrunzîndu-te de farmecul său. Ca în afund, aparte, anevoie să zicem. Paradoxul ne ajută să ne împrietenim cu lucrurile care par stranii, străine, ostile, să le trecem într-un registru al ciudățeniei și apoi... cîte nu se mai pot. Literatura e mai blîndă cu codurile morale și aspiră să depășească împărțirea de la grădinița etică în gigea și caca. Scuze pentru atîta vorbă, cred că am văzut în loc de una, o droaie de stele... verzi. | |
| = lenea l-a făcut pe om | Ion Diviza [16.May.05 15:34] |
| Fiindcă mi-a plăcut, îți cânt și eu în strună (cu o epigramă în care tu nu ești tu :)) Tu zici: - Maimuța, coborând din pom, Numai prin muncă se înomenește. Eu cred că lenea l-a făcut pe om, Căci leneșii trăisc mai omenește. | |
| = pe strune noi | Corneliu Traian Atanasiu [17.May.05 07:06] |
| Am dat de greu. Și-n epigramă-s debutant, ageamiu, cu o etimologie ad-hoc nedus la biserică (epigramiștilor). La epigrame, scuze, sînt în pom, Muncii o noapte să-mi iasă stanța, Și din maimuță să mă trag în om - Dar tot în lene mi-e speranța. | |
| = Corneliu | Mihai Cucereavii [17.May.05 15:54] |
| Muncește, nu-l asculta pe Diviza. Mana din ceruri cade numai o singură dată la 2000 de ani. :) Succese! Văd că ai pană. | |
| = A lenevi si... a lenevi | Carmen Botosaru [21.May.05 18:28] |
| A lenevi cu responsabilitate, a lenevi contempland, cugetand... mda, e un soi de lene fascinanta, a carei savoare este straina multora. Un subiect foarte generos, o punere in cuvinte reusita, cu reactii care ele insele merita contemplate si savurate... De aceea, am lasat lenea la o parte si, alene, am purces la a lasa un semn ca textul mi-a placut. | |
| = cu lenea pre lene călcînd | Corneliu Traian Atanasiu [21.May.05 19:51] |
| Gînd la gînd cu bucurie, o vizită vibrantă, nu doar din curtoazie. Cînd cu lenea pe lene călcînd ceva nebaănuit din noi înviază se întîmplă firesc minunea. Cînd îți trăiești alene viața, ea devine o îndeletincire, mai presus de vreo profesie, de vreo meserie. Voi trece și eu pe la tine. | |
| = text | George Dumitru [23.Sep.08 17:38] |
| Corneliu, am scris mai demult un text pe subiectul lene. Poate merita citit, sunt cam aceleasi idei, in alta forma ;) http://www.agonia.ro/index.php/prose/27737/Dreptul_de_a_sta | |