| = nufar | Bianca Iulia Goean [11.May.05 20:20] |
| Ela, inainte de vremea sa, din taisul mlastinilor, ca un nufar cu radacinile-n aer, sufletul uneori inchide ochii... dar pentru a primi mai multa altfel de lumina. O oboseala pana la sange vad aici... si nu e vroba despre cea fizica, ci despre acel sentiment de "am obosit ducand pamantul, timpul si oamenii"... ingandurata, Bianca | |
| = fara inceput ; restul la fel | bogdan stavăr [11.May.05 20:21] |
| "m-as cuibari in osul timpului" inceput ceva cam superficial, in plus nici nu prea suna frumos.. insa cam atat am de reprosat textului, restul urmand o armonie cu care ne-ai invatat si pana acum. remarc in mod special: "mi-as aprinde inserarea la capatai indurand nasterea ca pe o moarte" interesante versuri, care lasa loc la mult supozitii. | |
| = Dalba, Bogdan multumesc | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Dalba, un timp al istovirii in care ramai si nu mai stii ce din timp iti este dat, maduva lui, trupul lui, spiritul. Si pina la ingindurare, primeste un suris. Multumesc pentru coborirea in noaptea mea. Bogdan, e un inceput a ceea ce este greu traibil. Cred ca ti-ai putea inchipui timpul-os si sufeltul cautind adapostul acolo, ca o maduva vie inca. Poate o stare greu traibila uneori si mult mai dificil de redat intr-o imagine. Ma slefuiesc cu vremea si orice buna remarca imi da sens mai departe. ma bucur ca ai perceput si armonia. Eu abia o mai simt. :) Multam mult si te astept mai departe. Drag, Ela | |
| = contrapoezie | Bogdan Groza [12.May.05 09:47] |
| M-as cuibari in patul tau cald, astfel genunchii mi i-as odihni inspre o alta lumina venita din adancurile tale m-as lasa scobita, rasfatata, iubita, pana la sange, si apoi te-as legana, ca pe pruncul meu si-n somnul tau m-as renaste tot femeie. secatuita mi-as pune capul in pame si as dormi pe coastele tale cu gust de pamant, si-as rasari in miezul zilei crin imperial, doar pentru tine. sper sa nu te supere mica mea joaca | |
| = de-as fi fost asa senina... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bogdane, cum sa nu ma joc cu versurile dupa ce tu te joci cu oboseala din oasele poemului meu? De-as fi fost mai senina, oare as fi putu scrie asa? Nu prea ma vad eu scriind de caldul din patuturi decit daca e vorba de bebelusi. In rest, da, imi plac crinii imperiali. Te mai astept pe poeziile mele, ca secutauita nu sunt de ele. Drag, Ela | |
| = aș răsări într-un miez de nufăr | Elia Ghinescu [12.May.05 10:26] |
| Fara sa pot alege vreun vers care sa-mi fi placut mai mult decit altul...Totul e ingemanare aici,totul se leaga.Vorbesti de fii,de pintec si de nastere.Totodata de durerea din os. "secătuită mi-aș îngropa urmele în carnea bătrână a pământului"-urme lasate prin suflete si pe paminturi. Cum te stiu deja...plina de metafore. Drag, Elia | |
| = Elia... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Innoptarea se lasa printre metafore, acolo unde, grele de sens, cuvintele tacute se lasa nascute in dureri fara putinta de a fi macar figurate. Mutam pentru pasul tau in asemenea neguri peste care lasi asa cum te stiu sclipiri. Drag, Ela | |
| = osul timpului | Florin Hulubei [12.May.05 11:04] |
| Ela, poem trist cu semnificații profunde. Mi-a plăcut: "mi-aș lăsa numele scobit până la sânge/leagăn l-aș face fiilor pe nopțile mele/în somnul lor ar trăi flămânde patimi". Te citesc cu plăcere! Cu drag, Florin | |
| = Florin, buna regasire | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Florin, regasiri neastepate si cu incintare, poate ca poemul dincolo de intristari are lumina inserarilor si a linistii de dincolo de timpuri. Multumesc pentru revenire, te astept cind doresti, mai departe. Drag, Ela | |
| = înnoptare... cu lumină | Miruna Dima [12.May.05 13:04] |
| Regăsesc aici acea tristețe a ta, care nu e tristețe (de care ți-am mai spus). Un fel de lumină în înserări. M-au vibrat versurile: "durerea îngenuncherilor aș asculta/ înspre o altă lumină târându-mă". Mâhnire, dor, speranță, greutate, luptă, compasiune... atâtea valențe! | |
| = Miruna.. | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ma surprinde frumos felul in acre desprinzi atitea sensuri din versurile mele. Privirile tale patrund in lacasuri ascunse in noapte. Ma bucura sa te regasesc. Drag, Ela | |
| = lumină din întuneric | Ion Diviza [12.May.05 14:16] |
| Lumina înserării Pogoară-n suflet, lin, Ce să mai fac, pe Ela Cumva să o alin? De ce să te înnoptezi, când în jur e atâta lumină (cel puțin în acest moment, 14.15, ora Chișinăului :) | |
| = Ioane.. | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| lumina sa iti fie in prag de vara azi alina-ma cu-o floare sau mugur uzi de brazi Multumesc pentru versuri. Astept semn. Poate voi gasi alinare in riset. Te astept prin poezii cind si cind... doresti. Drag, Ela | |
| = Lumanare stinsa | razvan rachieriu [12.May.05 15:07] |
| Cand viata ne ingenuncheaza cu esecuri si moartea ia forma unui altar la care ne inchinam prin sarutul spaimelor, ne cuibarim in "osul timpului" ros la articulatiile cu numele nostru - oglinda concava care reflecta diformitatile identitatilor personale. Pe apa murdara a existentei sa "rasarim intr-un miez de nufar". Ne nastem in mocirla, licarim slab in spatiul intunecos al vietii, "ne aprindem inserarea la capatai" si ne stingem ca o lumanare "la marginea caintei" ca am parcurs viata ca pe un drum noroios presarat cu bolovani si gropi adanci fara sa o intelegem. | |
| = Razvan... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Imi lipseau talmacirile tale, cautatorule de sensuri si de rosturi, acolo unde numai taina fiecaruia se paote ascunde, in orice os de timp. iti multumesc pentru re-venirea asupra noptilor existentei pentru a celebra aazi lumina, caci, uite, pina si aceasta ai intele: numele meu oglinda si mai ales reflectind lumina luminarii. Te astept oricind dopresti o reflectare pe marginea lacului. Drag, Ela | |