| = :) | florin bratu [11.May.05 19:58] |
| in ciuda tristetii acestor versuri pe mine ma imbie un sentiment de duiosie, chiar un vag zambet. foarte frumoase pasari din pasarile acestea ale tale in care canta oul. ma scol si merg prin urmare. | |
| + Timpul parabolei | Vasile Rotaru [12.May.05 09:12] |
| Descopăr, nu pentru prima oară, la dumneata un mod caracteristic ieșean de a vedea abstracțiunile și emoțiile. Singurătatea calmă a emoțiilor (oul simbol al începutului si sfârșitului, al increatului etc.) nu duce decât spre (sau presimte) tristețea abstractă, unde cămașa lui Lazăr trebuie îmbrăcată pentru ca lucrurile sa reapară în ordinea și spiritul lor, printr-o resurecție sacră sau inițiatică (mereu ou, mereu pe cale de a fi născut), o angoasă modernă care face ca increatul să cânte. O obsesie a sfârșitului și începutului fără băi de metafore și natură, o imanență a surpărilor din adâncuri, din interior care duce spre o altă ordine a ființei, ca în cărțile sacre pline de astfel de alăturări și simboluri. Tema denaturării sacrului este explicată prin aceasta dialectică, parabola lirică trebuie să sugereze, nu să lămurească. | |